psihic

psihic
PSÍHIC, -Ă, psihici, -ce, s.n., adj. 1. s.n. Formă specifică de reflectare a realităţii, produsă de activitatea sistemului nervos şi prezentă la animalele superioare; totalitatea fenomenelor şi a proceselor proprii acestei reflectări; structură sufletească proprie unui individ. 2. adj. Care aparţine psihicului (1), privitor la psihic. – Din germ. psychisch, fr. psychique.
Trimis de romac, 10.03.2004. Sursa: DEX '98

PSÍHIC adj., s. 1. adj. psihologic, spiritual, sufletesc. (Starea psihic a cuiva.) 2. s. suflet, (rar) psihism. (Cum stă cu psihicul?)
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

psíhic adj. m., pl. psíhici; f. sg. psíhică, pl. psíhice
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

psíhic s. n.
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

PSÍHIC1 n. 1) Capacitate a sistemului nervos superior al animalelor superioare şi al omului de a reflecta realitatea obiectivă. 2) Ansamblu de procese şi de fenomene de natură cognitivă, afectivă şi voliţională care se produc în sistemul nervos. 3) Structură sufletească proprie unui om. /<germ. psychisch, fr. psychique
Trimis de siveco, 07.01.2007. Sursa: NODEX

PSÍHI//C2 psihiccă (psihicci, psihicce) Care ţine de spirit sau de cuget; propriu spiritului sau cugetului. Fenomen psihic. /<fr. psychique, germ. psychisch
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

PSÍHIC, -Ă adj. Referitor la psihic; sufletesc. // s.n. Proprietate a materiei superior organizate de a reflecta realitatea obiectivă. ♦ Structură proprie cuiva. [< fr. psychique, cf. gr. psychikos < psyche – suflet].
Trimis de LauraGellner, 20.02.2007. Sursa: DN

PSÍHIC, -Ă I. adj. referitor la psihic (II); sufletesc. II. s. n. formă specifică de reflectare a realităţii obiective, proprie omului şi animalelor superioare, produs al activităţii sistemului nervos; totalitatea fenomenelor şi proceselor prin care se realizează această reflectare. ♢ structură sufletească proprie cuiva. (< fr. psychique, germ. psychisch)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужна курсовая?

Look at other dictionaries:

  • psíhic — I. adj. m., pl. psíhici; f. sg. psíhicã, pl. psíhice II. s. n …   Romanian orthography

  • ideaţie — IDEÁŢIE s.f. Proces (psihic) de formare şi de înlănţuire a ideilor. [pr.: de a ] – Din fr. idéation. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  ideáţie s. f. (sil. de a ţi e), art. ideáţia (sil. ţi a), g. d. ideáţii, art. ideáţiei Trimis de si …   Dicționar Român

  • normal — NORMÁL, Ă, normali, e, adj. 1. (Adesea adverbial) Care este aşa cum trebuie să fie, potrivit cu starea firească, obişnuit, firesc, natural. ♢ Plan normal = plan perpendicular pe tangenta dusă într un punct al unei curbe. Linie normală (şi… …   Dicționar Român

  • panpsihism — PANPSIHÍSM s.n. Concepţie potrivit căreia toate elementele din natură ar fi înzestrate cu psihic. – Din fr. panpsychisme. Trimis de valeriu, 03.02.2004. Sursa: DEX 98  panpsihísm s. n. Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic … …   Dicționar Român

  • moral — MORÁL, Ă, morali, e, adj., s.n. I. adj. 1. Care aparţine moralei, conduitei admise şi practicate într o societate, care se referă la morală; etic; care este conform cu morala; cinstit, bun; moralicesc. ♦ Care conţine o învăţătură; moralizator. 2 …   Dicționar Român

  • percepţie — PERCÉPŢIE, percepţii, s.f. 1. Proces psihic prin care obiectele şi fenomenele din lumea obiectivă care acţionează nemijlocit asupra organelor de simţ sunt reflectate în totalitatea însuşirilor lor, ca un întreg unitar; imagine rezultată în urma… …   Dicționar Român

  • psihologic — PSIHOLÓGIC, Ă, psihologici, ce, adj. Care aparţine psihologiei, privitor la psihologie sau la fenomenele care fac parte din domeniul ei de cercetare; sufletesc. ♢ expr. Moment psihologic = moment potrivit pentru a influenţa pe cineva sau pentru a …   Dicționar Român

  • psihologism — PSIHOLOGÍSM s.n. Orientare, tendinţă, concepţie care exagerează rolul factorului psihologic în diferite sfere ale activităţii omeneşti; exagerare a importanţei factorului psihologic în literatură. – Din fr. psychologisme. Trimis de oprocopiuc, 24 …   Dicționar Român

  • deficienţă — DEFICIÉNŢĂ, deficienţe, s.f. Scădere, lipsă, greşeală; rămânere în urmă. ♦ Lipsă în integritatea anatomică şi funcţională a unui organ; absenţă a anumitor facultăţi fizice sau psihice. [pr.: ci en ] – Din fr. déficience, lat. deficientia. Trimis… …   Dicționar Român

  • haşiş — HAŞÍŞ s.n. Substanţă narcotică extrasă din vârfurile înflorite ale unei specii de cânepă exotică (Cannabis indica), folosită ca excitant psihic, care, consumată sistematic, dă toxicomanii grave. – Din fr. hachisch. Trimis de gall, 13.09.2007.… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”