- psihic
- PSÍHIC, -Ă, psihici, -ce, s.n., adj. 1. s.n. Formă specifică de reflectare a realităţii, produsă de activitatea sistemului nervos şi prezentă la animalele superioare; totalitatea fenomenelor şi a proceselor proprii acestei reflectări; structură sufletească proprie unui individ. 2. adj. Care aparţine psihicului (1), privitor la psihic. – Din germ. psychisch, fr. psychique.Trimis de romac, 10.03.2004. Sursa: DEX '98PSÍHIC adj., s. 1. adj. psihologic, spiritual, sufletesc. (Starea psihic a cuiva.) 2. s. suflet, (rar) psihism. (Cum stă cu psihicul?)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimepsíhic adj. m., pl. psíhici; f. sg. psíhică, pl. psíhiceTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficpsíhic s. n.Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficPSÍHIC1 n. 1) Capacitate a sistemului nervos superior al animalelor superioare şi al omului de a reflecta realitatea obiectivă. 2) Ansamblu de procese şi de fenomene de natură cognitivă, afectivă şi voliţională care se produc în sistemul nervos. 3) Structură sufletească proprie unui om. /<germ. psychisch, fr. psychiqueTrimis de siveco, 07.01.2007. Sursa: NODEXPSÍHI//C2 psihiccă (psihicci, psihicce) Care ţine de spirit sau de cuget; propriu spiritului sau cugetului. Fenomen psihic. /<fr. psychique, germ. psychischTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXPSÍHIC, -Ă adj. Referitor la psihic; sufletesc. // s.n. Proprietate a materiei superior organizate de a reflecta realitatea obiectivă. ♦ Structură proprie cuiva. [< fr. psychique, cf. gr. psychikos < psyche – suflet].Trimis de LauraGellner, 20.02.2007. Sursa: DNPSÍHIC, -Ă I. adj. referitor la psihic (II); sufletesc. II. s. n. formă specifică de reflectare a realităţii obiective, proprie omului şi animalelor superioare, produs al activităţii sistemului nervos; totalitatea fenomenelor şi proceselor prin care se realizează această reflectare. ♢ structură sufletească proprie cuiva. (< fr. psychique, germ. psychisch)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.