psihologism

PSIHOLOGÍSM s.n. Orientare, tendinţă, concepţie care exagerează rolul factorului psihologic în diferite sfere ale activităţii omeneşti; exagerare a importanţei factorului psihologic în literatură. – Din fr. psychologisme.

Trimis de oprocopiuc, 24.04.2004. Sursa: DEX '98



psihologísm s. n.

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



PSIHOLOGÍSM n. 1) Curent în filozofie care, în explicarea fenomenelor sociale şi a formelor conştiinţei sociale, exagerează rolul factorilor psihici. 2) Tendinţă a unor scriitori de a explica stările sufleteşti ale eroilor din operele lor prin factori de ordin psihic. /<fr. psychologisme

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



PSIHOLOGÍSM s.n. 1. Tendinţa de a explica fenomenele sociale, arta, morala, religia şi alte forme ale conştiinţei sociale ţinând seama exclusiv de aspectul psihologic drept factor determinant al celorlalte laturi şi procese. ♢ Psihologism lingvistic = curent iniţiat de Steinthal în Germania şi de Potebnea în Rusia, după care unicul obiect de studiu al lingvisticii ar trebui să fie actul individual al vorbirii, înţeles ca un proces psihic, fără nici o legătură cu viaţa socială. 2. Atitudine a scriitorilor care analizează numai stările psihice, neglijând cauzele sociale ale acestora. [cf. fr. psychologisme].

Trimis de LauraGellner, 07.08.2005. Sursa: DN



PSIHOLOGÍSM s. n. tendinţa de a interpreta fenomenele sociale, arta, morala, religia şi alte forme ale conştiinţei sociale prin factorul psihologic; exagerare a importanţei factorului psihologic în literatură. o psihologism lingvistic = curent în Rusia, după care unicul obiect de studiu al lingvisticii ar trebui să fie actul individual al vorbirii, conceput ca un proces psihic, fără nici o legătură cu viaţa socială. (< fr. psychologisme)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN