- moral
- MORÁL, -Ă, morali, -e, adj., s.n. I. adj. 1. Care aparţine moralei, conduitei admise şi practicate într-o societate, care se referă la morală; etic; care este conform cu morala; cinstit, bun; moralicesc. ♦ Care conţine o învăţătură; moralizator. 2. Care aparţine psihicului, spiritului, intelectului, care se referă la psihic, spirit sau intelect; spiritual, intelectual. II. s.n. 1. Ansamblul facultăţilor sufleteşti şi spirituale. 2. Stare afectivă, dispoziţie sufletească temporară care priveşte puterea, dorinţa, fermitatea de a suporta pericolele, oboseala, dificultăţile. ♦ Curaj, tărie sufletească. ♢ expr. A ridica moralul (cuiva) = a îmbărbăta (pe cineva). A(-i) scădea (cuiva) moralul = a (se) demoraliza, a (se) descuraja. – Din lat. moralis, -e, fr. moral.Trimis de romac, 07.04.2009. Sursa: DEX '98Moral ≠ amoral, imoral, nemoralTrimis de siveco, 02.05.2008. Sursa: AntonimeMORÁL adj. 1. etic. (O comportare moral.) 2. v. moralizator. 3. v. spiritual.Trimis de siveco, 02.05.2008. Sursa: Sinonimemorál adj. m., pl. moráli; f. sg. morálă, pl. moráleTrimis de siveco, 02.05.2008. Sursa: Dicţionar ortograficmorál s. n., pl. moráluriTrimis de siveco, 02.05.2008. Sursa: Dicţionar ortograficMORÁL1 morală (morali, morale) 1) Care ţine de morală; referitor la morală. 2) Care conţine o morală. 3) Care ţine de lumea interioară a omului; referitor la spiritul omului. 4) Care corespunde moralei; în conformitate cu morală. /<lat. moralis, morale, fr. moralTrimis de siveco, 02.05.2008. Sursa: NODEXMORÁL2 n. 1) Ansamblu de calităţi psihice şi spirituale ale unui om. 2) Stare de spirit, dispoziţie sufletească; tărie de caracter. /<lat. moralis, morale, fr. moralTrimis de siveco, 02.05.2008. Sursa: NODEXMORÁL, -Ă adj. 1. Conform principiilor moralei. ♦ Din care se trage o învăţătură, didactic. 2. Referitor la psihic, spirit sau intelect; intelectual, spiritual. // s.n. Ansamblul facultăţilor psihice, spirituale. ♦ Stare de spirit, dispoziţie sufletească. ♦ Curaj. [cf. lat. moralis, fr. moral].Trimis de LauraGellner, 12.11.2006. Sursa: DNMORÁL, -Ă I. adj. 1. conform principiilor moralei. ♢ din care se trage o învăţătură, didactic. 2. referitor la psihic, spirit sau intelect, intelectual, spiritual. II. s. n. 1. ansamblul facultăţilor psihice, spirituale. 2. stare de spirit. ♢ curaj. (< lat. moralis, fr. moral)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDNmorál (morálă), adj. – Etic. fr. moral. – Der. morală, s.f. (etică; dojană), din fr. morale; moralicesc, adj. (moral), înv., sec. XVIII; moraliceşte, adv. (moralmente); moralitate, s.f., din fr. moralité; moraliza, vb., din fr. moraliser; moralizator, adj., din fr. moralisateur; moralmente, adv., din fr. moralement; moralist, s.m., din fr. moraliste.Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.