- reflex
- REFLÉX, -Ă, reflecşi, -xe, adj., s.n. I. adj. (fiziol.; despre acte sau mişcări ale organismului) Produs în mod spontan, independent de voinţă. ♢ Act reflex (şi substantivat, n.) = reacţie bruscă şi automată a organismului animal sau uman la o modificare a mediului; răspuns secretor sau motor al organismului la acţiunea unei astfel de modificări. Reflex condiţionat = reflex dobândit în cursul vieţii, în urma asocierii repetate a unui excitant oarecare cu un excitant care provoacă un reflex înnăscut. Reflex necondiţionat = reflex înnăscut. ♦ p. gener. Care reprezintă o reacţie imediată, spontană. II. s.n. 1. Rază reflectată; sclipire, strălucire, lucire. 2. fig. Oglindire, reflectare a unei stări de lucruri sau a unei stări sufleteşti. – Din fr. réflexe, lat. reflexus, germ. Reflex.Trimis de romac, 13.09.2007. Sursa: DEX '98REFLÉX adj. v. îndoit, întors, răsfrânt, revolut.Trimis de siveco, 09.11.2008. Sursa: SinonimeREFLÉX s., adj., adv. 1. s. v. oglindire. 2. adj. v. automat. 3. adv. v. automat.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimerefléx adj. m. (sil. -flex), pl. reflécşi; f. sg. refléxă, pl. refléxeTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficrefléx s. n. (sil. -flex), pl. refléxeTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficREFLÉ//X1 reflexxă (reflexcşi, reflexxe) Care se produce în mod spontan; produs fără participarea voinţei. Mişcare reflexxă. /<fr. réflexe, lat. reflexus, germ. ReflexTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXREFLÉX2 reflexe n. 1) Reacţie adecvată a organismului la o excitaţie. ♢ reflex condiţionat reflex obţinut în cursul vieţii. reflex necondiţionat reflex înnăscut. 2) Rază de lumină reflectată. 3) fig. Oglindire a unei stări de lucruri. [Sil. -flex] /<fr. réflexe lat. reflexus, germ. ReflexTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXREFLÉX s.n. 1. Rază reflectată; sclipire. 2. (fig.) Oglindire, reflectare. 3. Reacţie adecvată a organismului faţă de un excitant, care se produce pe cale nervoasă, fără intervenţia voinţei. ♦ Act fundamental al sistemului nervos prin care se reglează relaţiile dintre organism şi mediu, precum şi cele dintre diferitele părţi ale organismului. ♢ Reflex condiţionat = răspuns bazat pe legătura nervoasă temporară formată în scoarţa creierului între două focare de excitaţie care coincid în timp. // adj. 1. Produs prin reflex (1); de natura reflexului (1). 2. Reflect. [pl. -ecşi, -exe. / < fr. réflexe, cf. lat. reflexus].Trimis de LauraGellner, 18.08.2005. Sursa: DNREFLEX- v. reflexo-.Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DNREFLÉX1, -Ă I. adj. 1. produs în mod spontan; de natura reflexului (II, 1). 2. reflect. II. s. n. 1. rază reflectantă; sclipire, strălucire. 2. (fig.) oglindire, reflectare. 3. reacţie a organismului faţă de un excitant extern sau intern, prin intermediul sistemului nervos, fără intervenţia voinţei, prin care se reglează relaţiile dintre organism şi mediu. (< fr. réflexe, lat. reflexus, germ. Reflex)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDNREFLEX2(O)- elem. "act reflex". (< fr. réflex/o/-, cf. lat. reflexus)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.