adevăr

adevăr
ADEVẮR, adevăruri, s.n. 1. Concordanţă între cunoştinţele noastre şi realitatea obiectivă; oglindire fidelă a realităţii în gândire; ceea ce corespunde realităţii, ceea ce există sau s-a întâmplat în realitate. ♢ Adevăr obiectiv = conţinutul obiectiv al reprezentărilor omului, care corespunde realităţii, lumii obiective, independent de subiectul cunoscător. Adevăr relativ = reflectare justă, însă aproximativă, limitată a realităţii. ♢ loc. adv. Într-adevăr sau în adevăr = în realitate, de fapt. 2. Justeţe, exactitate. Viitorul a confirmat adevărul calculelor sale. – lat. ad + de + verum.
Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

Adevăr ≠ eroare, minciună, fals, falsitate, neadevăr
Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime

ADEVĂR s. 1. (FILOZ.) real, realitate. (Noţiunea de adevăr.) 2. realitate, veridicitate, (livr.) veracitate, (înv.) veritate. (Există mult adevăr în acest roman.) 3. autenticitate, exactitate, exactitudine, justeţe. (S-a confirmat adevărul celor spuse de el.)
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

adevăr s. n., pl. adevăruri
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

în adevăr loc. adv.
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

ADEVĂR adevăruri n. 1) Ceea ce corespunde realităţii. A spune adevărul.Într-adevăr sau în adevăr de fapt; în realitate. 2) filoz. Reflectare fidelă a realităţii obiective în conştiinţa omului. ♢ adevăr obiectiv reflectare a realităţii existente, independent de conştiinţa omului. adevăr relativ reflectare justă, dar limitată, aproximativă a realităţii. /<lat. ad de verum
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

adevăr (adevắruri), s.n. Concordanţă între cunoştinţele noastre şi realitatea obiectivă, veridicitate. – Mr. (aver). < lat. vērum, probabil într-un compus de tipul *ad de vērum (Philippide, Principii, 96; DAR); cf. it. davvero (‹ *de ad vērum), sp. de veras. Puşcariu 24 (şi REW 9262, Scriban) indică *ad ad vērum, care de asemenea ar fi posibil. Candrea se gîndeşte la o formaţiune postverbală, plecînd de la *addevērāre; iar Pascu, I, 183, presupune direct un lat. *addeverum puţin probabil; ambele soluţii fuseseră indicate de Candrea, Éléments, 169. La origine, adevăr a fost un adv., folosit şi ca adj., uz care s-a păstrat pînă în sec. XVII; atuncea adevăr afla-ne-vom bogaţi (Coresi) (uz adv.), faţă de închinătorii cei adeveri (Varlaam) (uz adj.). În limba actuală, uzul adj. nu este posibil. Ca adv., se păstrează numai în expresia sacră adevăr zic vouă. cuv. mr. provine dintr-un lat. ad verum. – Der. neadevăr, s.n. (minciună). cf. adevăra.
Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER

ADEVĂR adj. şi adv. 1. adv. (Mold., Trans. SV) Cu adevărat, într-adevăr. A: Dumnedzău miluiaşte şi ne spăseaşte adevăr. DVS, 22r; cf. STOICA. C: Adevăr, şi noi oameni sîntem şi am putut şi greşi. N TEST. (1648); cf. VCC, 286.2. adj. (Mold., Criş.) Adevărat. A: Pentru plîns..., carea iaste... făcătoriu bucuriei ceii adeveare. L sec. XVII, 72v; cf. VARLAAM; URECHE; ARSENIE DIN BISERICANI; DOSOFTEI, PS; L sec. XVII, 16v. ♢ (Substantival) Am mărturisit adevara. VARLAAM; cf. DOSOFTEI, PSALTIRE, 1680. ♢ loc. adv. Cu adevară, De adevară, Într-adevară = cu adevărat, într-adevăr. cf. DOSOFTEI, PS. C: Tu eşti adevăru Dumnedzu. MISC. sec. XVII, 59r.ad + de + verum.a ş a ş i (2), b i z u i t; f i r e ş (2), p r i s n e (2).
Trimis de dante, 18.07.2006. Sursa: DLRLV

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужно сделать НИР?

Look at other dictionaries:

  • adevär — s. n., pl. adeväruri …   Romanian orthography

  • realitate — REALITÁTE, realităţi, s.f. Existenţă efectivă, obiectivă; fapt concret, lucru real, stare de fapt; p. ext. adevăr. ♢ Loc adv. În realitate = de fapt, efectiv, în adevăr. ♦ (fil.; la sg.) Materia care există în afara conştiinţei omeneşti şi… …   Dicționar Român

  • absolut — absolút, ă I. adj. 1. care nu comportă nici o restricţie, necondiţionat. 2. total, complet, desăvârşit. ♢ adevăr absolut = adevăr care reprezintă cunoaşterea completă a realităţii; (fiz.) mişcare absolută = deplasarea unui corp faţă de un sistem… …   Dicționar Român

  • axiomă — AXIÓMĂ, axiome, s.f. 1. Adevăr fundamental admis fără demonstraţie, fiind evident prin el însuşi. 2. Enunţ prim, nedemonstrat, din care se deduc, pe baza unor reguli, alte enunţuri. [pr.: xi o ] – Din fr. axiome. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007 …   Dicționar Român

  • adevărat — ADEVĂRÁT, Ă, adevăraţi, te, adj. 1. (Adesea adverbial) Conform cu adevărul. ♦ De care nu se poate îndoi nimeni; netăgăduit, incontestabil, real. ♢ loc. adv. Cu adevărat = într adevăr. 2. (În opoziţie cu fals) Veritabil, autentic. 3. (Adesea… …   Dicționar Român

  • matrice — MATRÍCE, (1, 2) matrice, s.f. 1. (mat.) Sistem de numere grupate într un tablou dreptunghiular care are un anumit număr de coloane, linii sau rânduri. 2. (log.) Tabel reprezentând valoarea de adevăr a unui enunţ pe baza valorii de adevăr a… …   Dicționar Român

  • revelaţie — REVELÁŢIE, revelaţii, s.f. Dezvăluire, descoperire (neaşteptată) a unui fenomen neobservat, a unui adevăr ascuns; p. ext. lucru revelat. ♢ expr. A fi o revelaţie = a depăşi aşteptările, a surprinde în chip neaşteptat (şi plăcut). ♦ (În… …   Dicționar Român

  • teoremă — TEORÉMĂ, teoreme, s.f. (mat.) Afirmaţie al cărei adevăr se stabileşte prin demonstraţie. [pr.: te o ] – Din fr. théorème. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  teorémă s. f. (sil. te o ), g. d. art. teorémei; pl. teoréme …   Dicționar Român

  • truism — TRUÍSM, truisme, s.n. (livr.) Adevăr evident, banal; loc comun. – Din fr. truisme. Trimis de laura tache, 24.10.2002. Sursa: DEX 98  TRUÍSM s. v. banalitate, loc comun, platitudine, prozaism. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … …   Dicționar Român

  • veritate — VERITÁTE, verităţi, s.f. (Rar) Realitate, adevăr. – Din fr. vérité, lat. veritas, atis. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  VERITÁTE s. v. adevăr, realitate, veridici tate. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  veritáte s …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”