- cântări
- CÂNTĂRÍ, cântăresc, vb. IV. 1. tranz. A determina greutatea unui corp cu ajutorul cântarului, al balanţei, al basculei. 2. tranz. fig. A aprecia, a judeca; a cumpăni, a chibzui. 3. intranz. A avea o anumită greutate. ♦ fig. A valora, a preţui. Aprecierea lui cântăreşte mult. – Din cântar.Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98CÂNTĂRÍ vb. 1. (rar) a cumpăni, a măsura. (cântări o marfă.) 2. a avea, (pop.) a atârna, a trage, (înv. şi reg.) a veni, (înv.) a apăsa. (Cât cântări sacul?)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: SinonimeCÂNTĂRÍ vb. v. chibzui, gândi, judeca, preţui, socoti, valora.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimecântărí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. cântărésc, imperf. 3 sg. cântăreá; conj. prez. 3 sg. şi pl. cântăreáscăTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA CÂNTĂR//Í cântăriésc 1. tranz. 1) (obiecte, fiinţe etc.) A pune pe cântar (pe balanţă etc.) pentru a determina greutatea. ♢ cântări din ochi a) a stabili greutatea la vedere (fără a pune pe cântar); b) a examina atent cu privirea, pentru a determina calităţile. 2) fig. (acţiuni, situaţii etc.) A judeca, luând în consideraţie toate posibilităţile; a chibzui; a cumpăni. ♢ A-şi cântări vorbele a se gândi bine înainte de a vorbi ceva. 2. intranz. 1) A avea greutate. 2) fig. A reprezenta o anumită valoare; a face; a valora; a preţui. /Din cântarTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX
Dicționar Român. 2013.