cântăreţ

cântăreţ
CÂNTĂRÉŢ, -EÁŢĂ, cântăreţi, -e, s.m. şi f. 1. Persoană care cântă cu vocea; artist care are profesiunea de a cânta cu vocea. ♦ Persoană care execută cântările şi citirile în serviciile religioase. 2. Poet (care laudă în versurile sale pe cineva sau ceva). – Cânta + suf. -ăreţ.
Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

CÂNTĂRÉŢ adj. v. cântător.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

CÂNTĂRÉŢ s. 1. (pop. şi fam.) gurist, (înv.) cântător. (Un mare cântăreţ de operă.) 2. v. dascăl.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

cântăréţ s. m., pl. cântăréţi
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

CÂNTĂR//ÉŢ cântăreţeáţă (cântăreţéţi, cântăreţéţe) m. şi f. 1) Persoană care are darul de a cânta; artist care cântă din gură. cântăreţ de operă. 2) Persoană care cântă viaţa în versuri; poet. 3) (în biserică) Slujitor care citeşte sau cântă anumite pasaje în timpul serviciului divin; dascăl; psalt. /a cânta + suf. cântăreţăreţ
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать курсовую

Look at other dictionaries:

  • bariton — BARITÓN, (1) s.n., (2) baritoni, s.m., (3) baritoane, s.n. 1. s.n. sg. Registru al vocii bărbăteşti, intermediar între tenor şi bas. 2. s.m. Cântăreţ a cărui voce se plasează în acest registru. 3. s.n. Instrument de alamă care are, într o… …   Dicționar Român

  • bas — BAS, (1) s.n., (2) başi, s.m., (3) basuri, s.n. 1. S. n. sg. Registrul cel mai jos al vocii bărbăteşti; sunetul cel mai grav al unui acord muzical. 2. S. m. Cântăreţ a cărui voce se plasează în acest registru; basist. 3. S. n. Instrument care… …   Dicționar Român

  • tenor — TENÓR, tenori, s.m. 1. Cea mai înaltă voce bărbătească; cântăreţ care are o astfel de voce. ♢ Tenor dramatic = voce de tenor cu un timbru asemănător baritonului; cântăreţ cu o astfel de voce. 2. Categorie de instrumente de suflat cu registrul cel …   Dicționar Român

  • aed — AÉD, aezi s.m. Poet epic recitator şi cântăreţ în Grecia antică. – Din fr. aède. Trimis de spall, 15.03.2002. Sursa: DEX 98  aéd s. m. (sil. a ed], pl. aézi Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic  AÉD s.m. Poet cântăreţ la… …   Dicționar Român

  • cantor — CÁNTOR, cantori, s.m. (reg.) Cântăreţ de biserică; psalt, dascăl (3). – Din lat. cantor, germ. Kantor. Trimis de valeriu, 11.02.2003. Sursa: DEX 98  CÁNTOR s. v. cântăreţ, dascăl, diac, paracliser, psalt, ţârcovnic. Trimis de siveco, 13.09.2007 …   Dicționar Român

  • cântător — CÂNTĂTÓR, OÁRE, cântători, oare, adj., s.m. 1. adj. (Despre oameni) Care cântă, care are voce; (despre păsări) care scoate sunete plăcute, melodioase. 2. s.m. (înv.) Cântăreţ (1) (de profesie). 3. s.m. (înv.) Cântăreţ (2). 4. s.m. ( …   Dicționar Român

  • psalmist — PSALMÍST, psalmişti, s.m. 1. Autor sau cântăreţ de psalmi. 2. (art.) Nume dat regelui evreu David, considerat autorul psalmilor biblici. – Din fr. psalmiste, lat. psalmista. Trimis de oprocopiuc, 24.04.2004. Sursa: DEX 98  PSALMÍST s. (bis.)… …   Dicționar Român

  • rapsod — RAPSÓD, rapsozi, s.m. 1. (În Grecia antică) Cântăreţ care colinda oraşele recitând fragmente din poeme epice. 2. Autor de ample poeme epice care evocă evenimentele de seamă din viaţa unui popor; poet epic. – Din fr. rhapsode. Trimis de… …   Dicționar Român

  • trubadur — TRUBADÚR, trubaduri, s.m. Poet cântăreţ provensal din evul mediu; p. gener. poet cântăreţ care călătorea din loc în loc. – Din fr. troubadour. Trimis de dante, 01.07.2004. Sursa: DEX 98  trubadúr s. m., pl. trubadúri Trimis de siveco, 10.08.2004 …   Dicționar Român

  • bandurist — BANDURÍST, Ă, bandurişti, ste, s.m. şi f. Cântăreţ din bandură2; bandurar. – Bandură + suf. ist. Trimis de paula, 17.03.2002. Sursa: DEX 98  BANDURÍST s. (muz.) (rar) bandurar. (banduristul cântă la bandură.) Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”