- trubadur
- TRUBADÚR, trubaduri, s.m. Poet-cântăreţ provensal din evul mediu; p. gener. poet-cântăreţ care călătorea din loc în loc. – Din fr. troubadour.Trimis de dante, 01.07.2004. Sursa: DEX '98trubadúr s. m., pl. trubadúriTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficTRUBADÚR trubaduri m. 1) (în Franţa din sec. XII-XIII) Poet liric care compunea versuri în vechea franceză de sud şi le recita cu un acompaniament muzical specific (pe la curţile marilor feudali). 2) fig. Persoană care laudă excesiv ceva. /<fr. troubadourTrimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: NODEXTRUBADÚR s.m. Nume dat în evul mediu poeţilor-cântăreţi din sudul Franţei; (p. ext.) poet-cântăreţ peregrin. [< fr. troubadour, cf. prov. trobador – a crea].Trimis de LauraGellner, 20.06.2007. Sursa: DNTRUBADÚR s. m. nume dat poeţilor-cântăreţi medievali din sudul Franţei, ale căror versuri, recitate cu un acompaniament muzical specific, aveau un caracter erotic sau pastoral. ♢ (p. ext.) poet-cântăreţ peregrin. (< fr. troubadour)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.