- tenor
- TENÓR, tenori, s.m. 1. Cea mai înaltă voce bărbătească; cântăreţ care are o astfel de voce. ♢ Tenor dramatic = voce de tenor cu un timbru asemănător baritonului; cântăreţ cu o astfel de voce. 2. Categorie de instrumente de suflat cu registrul cel mai înalt. – Din fr. ténor, it. tenore.Trimis de LauraGellner, 26.06.2004. Sursa: DEX '98TENÓR s. (muz.) (înv.) tenorist.Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimetenór s. m., pl. tenóriTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficTEN//ÓR1 tenoroáre n. 1) Voce bărbătească cu cel mai înalt registru. 2) Instrument muzical de suflat al cărui registru corespunde acestei voci. /<fr. ténor, it. tenoreTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXTENÓR2 tenori m. Cântăreţ care are vocea cu cel mai înalt registru. /<fr. ténor, it. tenoreTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXTENÓR s.m. 1. Vocea bărbătească cea mai înaltă; cântăreţ care are o astfel de voce. 2. Categorie de instrumente cu registrul între alto şi bariton. [cf. fr. ténor, it. tenore].Trimis de LauraGellner, 03.06.2007. Sursa: DNTENÓR s. m. 1. vocea bărbătească cu registrul cel mai înalt; cântăreţ cu o astfel de voce. ♢ (p. ext.) instrument de suflat cu registru corespunzător vocii unui tenor. 2. (în muzica polifonică) voce între alto şi bas. 3. (acc. ténor) melodia de bază, vocea principală în repertoriul gregorian (sec. XII-XVI). (< fr. ténor, it. tenore)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.