- bariton
- BARITÓN, (1) s.n., (2) baritoni, s.m., (3) baritoane, s.n. 1. s.n. sg. Registru al vocii bărbăteşti, intermediar între tenor şi bas. 2. s.m. Cântăreţ a cărui voce se plasează în acest registru. 3. s.n. Instrument de alamă care are, într-o orchestră, un rol analog cu acela al baritonului (2) într-un cor. [acc. şi: baríton] – Din it. baritono, fr. baryton.Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98baritón/baríton (cântăreţ) s. m., pl. baritóni/barítoniTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficbaritón/baríton (registru al vocii bărbăteşti) s. n. baritóni/barítoniTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficbaritón (instrument muzical) s. n., pl. baritoáneTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficBARIT//ÓN1 baritonoáne n. 1) Voce de bărbat cu registrul intermediar între tenor şi bas. 2) Instrument muzical de suflat folosit în fanfară, al cărui registru corespunde acestui fel de voce. [acc. şi baríton] /<it. baritono, fr. barytonTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXBARITÓN2 baritoni m. Cântăreţ care are vocea cu registrul intermediar între tenor şi bas. [acc. şi baríton] /<it. baritono, fr. barytonTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXBARÍTON s.m. 1. Registru al vocii bărbăteşti care se întinde între tenor şi bas. 2. Cântăreţ cu voce de bariton (1). // s.n. Instrument de alamă, având în orchestră un rol analog baritonului într-un cor. [< it. baritono, fr. baryton, cf. gr. barys – grav, tonos – ton].Trimis de LauraGellner, 09.03.2006. Sursa: DNbarítón (-ni), s.m. – Cîntăreţ intermediar între tenor şi bas. fr. baryton. – Der. baritona, vb. (a cînta cu voce gravă), formaţie internă a rom.Trimis de blaurb, 13.09.2007. Sursa: DERBARITÓN/BARÍTON I. s. m. cântăreţ cu voce de bariton (II,1). II. s. n. 1. voce bărbătească cu timbru intermediar între tenor şi bas. 2. instrument de suflat, de alamă, cu timbru şi ambitus corespunzător. (< it. baritono, fr. baryton)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.