- cântător
- CÂNTĂTÓR, -OÁRE, cântători, -oare, adj., s.m. 1. adj. (Despre oameni) Care cântă, care are voce; (despre păsări) care scoate sunete plăcute, melodioase. 2. s.m. (înv.) Cântăreţ (1) (de profesie). 3. s.m. (înv.) Cântăreţ (2). 4. s.m. (pop.) Cocoş. ♦ (În expr.) (Pe) la cântători = în zorii zilei. – Cânta + suf. -ător.Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98CÂNTĂTÓR adj. (înv.) cântăreţ. (Pasăre cântătoroare.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: SinonimeCÂNTĂTÓR s. v. cântăreţ, cocoş, poet.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimecântătór adj. m., s. m., pl. cântătóri; f. sg. şi pl. cântătoáreTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficsturz cântătór s. m. + adj.Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficCÂNTĂT//ÓR cântătoroáre (cântătoróri, cântătoroáre) (despre persoane sau despre păsări) Care cântă frumos; care are darul de a cânta. /a cânta + suf. cântătorătorTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX
Dicționar Român. 2013.