- chiti
- CHITÍ1, chitesc, vb. IV. (pop.) 1. tranz., intranz. şi refl. A socoti, a chibzui; a crede, a gândi. ♦ tranz. A pune la cale; a plănui. 2. tranz. A potrivi, a aranja, a rândui bine. – Din scr. kititi.Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98CHITÍ2, chitesc, vb. IV. tranz. (pop.) 1. A ţinti (cu arma, cu piatra), a ochi; p. ext. a trage (cu o armă); a lovi, a nimeri (ţinta). 2. A arunca o privire; a alege din ochi. – Din scr. hititi (apropiat de chiti1).Trimis de valeriu, 30.09.2008. Sursa: DEX '98chití (a socoti, a aţinti, a împodobi) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. chitésc, imperf. 3 sg. chiteá; conj. prez. 3 sg. şi pl. chiteáscăTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA CHIT//Í1 chitiésc tranz. pop. 1) A prevede din timp, elaborând un plan; a planifica; a chibzui. 2) A găsi de cuviinţă; a socoti; a crede; a gândi; a considera. 3) (lucruri sau fiinţe) A face să devină (mai) frumos, adăugând elemente decorative; a împodobi; a înfrumuseţa. /<sb. kititiTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXA CHIT//Í2 chitiésc tranz. reg. 1) A lua drept ţintă (pentru armă); a ţinţi; a ochi. 2) A alege din ochi; a arunca o privire. /<sb. hititiTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXchití (-tésc, -ít), vb. – 1. A împodobi, a înfrumuseţa, a orna. – 2. A potrivi, a aranja, a orîndui. – 3. A organiza, a plănui, a dispune. – 4. A proiecta, a calcula. – 5. A judeca, a chibzui, a gîndi. sb. kititi "a înfrumuseţa", sau bg. kyta "buchet" (Cihac, II, 51; Miklosich, Slaw. Elem., 27; Miklosich, Lexicon, 328; Berneker 679). Cu toate că evoluţia semantică este firească în toate fazele ei, este rar ca un cuvînt sl. să fi dezvoltat în rom., de la sine, o gamă atît de întinsă de sensuri. Este de presupus că în evoluţia sa ar fi influenţat vreun cuvînt ca a căta, sau poate ngr. ϰιττάζω "a vedea, a privi". – Der. chiteală, s.f. (podoabă; giuvaiere, bijuterii; ordine, organizare; aranjare, potrivire; judecată, părere; supoziţie, idee). cf. cuvîntul următor.Trimis de blaurb, 31.03.2007. Sursa: DERchití (-tésc, -ít), vb. – 1. A lansa, a arunca, a a trage cu arma. – 2. A ţinti. – 3. A arunca o privire. – 4. A nota, a observa. sb. hitat, hititi "a trage, a slobozi", contaminat şi în mare parte confundat cu cuvîntul anterior (Puşcariu, RF, I (1928), p. 271; DAR). – Der. chitaci, s.m. (ochitor; care ţinteşte bine), prost explicat de Löwe 9 pe baza bg. skitač "vagabond"; chitaş, s.m. (ochitor); chiteală, s.f. (ochire, ţintire).Trimis de blaurb, 31.03.2007. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.
