nesãbuít — adj. m., pl. nesãbuíţi; f. sg. nesãbuítã, pl. nesãbuíte … Romanian orthography
nesocotit — NESOCOTÍT, Ă, nesocotiţi, te, adj. 1. (Despre oameni) Care este lipsit de judecată, de socotinţă, de chibzuinţă în acţiuni; nechibzuit, nesăbuit; p. ext. uşuratic, imprudent. ♦ (Despre manifestările oamenilor) Care dovedeşte nesocotinţă;… … Dicționar Român
nesăbuire — NESĂBUÍRE s.f. Lipsă de judecată, de chibzuinţă într o împrejurare dată, nesocotinţă, nechibzuinţă, nesăbuinţă; (concr.) faptă nesocotită, nechibzuită. – Din nesăbuit. Trimis de GabiAlex, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 NESĂBUÍRE s. v. imprudenţă.… … Dicționar Român
brodi — BRODÍ, brodesc, vb. IV. (pop. şi fam.) 1. tranz. (Adesea ir.) A sfârşi cu bine un lucru, a (o) nimeri (adesea din întâmplare). ♢ loc. adv. Pe brodite = la întâmplare, la nimereală. 2. refl. A se găsi din întâmplare (undeva); a se nimeri, a se… … Dicționar Român
calculat — CALCULÁT, Ă, calculaţi, te, adj. (Despre persoane) Chibzuit, socotit; preocupat de interesul personal. – v. calcula. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 Calculat ≠ instinctiv, maşinal, mecanic, nesocotit, nesăbuit Trimis de siveco … Dicționar Român
chibzuit — CHIBZUÍT, Ă, chibzuiţi, te, adj. Care judecă o situaţie cumpănind toate eventualităţile; socotit, cumpănit. – v. chibzui. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 Chibzuit ≠ nechibzuit, nesocotit, necugetat, necumpănit, nesăbuit, nechitit… … Dicționar Român
derezonabil — derezonábil adj. m., pl. derezonábili; f. sg. derezonábilă, pl. derezonábile Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic DEREZONÁBIL, Ă adj. nesăbuit, nesocotit, prostesc. (< fr. déra … Dicționar Român
descreierat — DESCREIERÁT, Ă, descreieraţi, te, adj. (Despre oameni şi manifestările lor; adesea substantivat) Lipsit de raţiune, fără minte; smintit, nebun, nesăbuit. – Des1 + creier + suf. at (după fr. écervelé). Trimis de IoanSoleriu, 13.09.2007. Sursa: DEX … Dicționar Român
imprudent — IMPRUDÉNT, Ă, imprudenţi, te, adj. (Adesea adverbial şi substantivat) Care acţionează fără prudenţă; care demonstrează lipsă de prudenţă; nesocotit. – Din fr. imprudent, lat. imprudens, ntis. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 Imprudent… … Dicționar Român
minte — MÍNTE, minţi, s.f. 1. Facultatea de a gândi, de a judeca, de a înţelege; raţiune, intelect. ♢ loc. adj. Cu minte = cu judecată normală, sănătoasă; p. ext. înţelept. ♢ loc. adj. şi adv. Fără (de) minte = nebun; nesocotit, nesăbuit. ♢ expr. Ieşit… … Dicționar Român
