ostentaţie

ostentaţie
OSTENTÁŢIE, ostentaţii, s.f. Punere în valoare în mod provocator a unei insuşiri; prezentare demonstrativă, etalare pretenţioasă a ceva. ♢ loc. adv. Cu ostentaţie = în mod demonstrativ, ostentativ. [var.: ostentaţiune s.f.] – Din fr. ostentation, lat. ostentatio, -onis.
Trimis de the_catalin, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

ostentáţie s. f. (sil. -ţi-e), art. ostentáţia(sil. -ţi-a), g.-d. art. ostentáţiei; pl. ostentáţii, art. ostentáţiile(sil. -ţi-i-)
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

OSTENTÁŢI//E ostentaţiei f. Etalare excesivă şi indiscretă a unui avantaj sau a unei calităţi. [G.-D. ostentaţiei] /<fr. ostentation, lat. ostentatio, ostentaţieonis
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

OSTENTÁŢIE s.f. (Liv.) Atitudine de paradă, de provocare; prezentare demonstrativă a avantajelor, a bunurilor pe care le are cineva. [gen. -iei, var. ostentaţiune s.f. / cf. fr. ostentation, it. ostentazione].
Trimis de LauraGellner, 05.01.2007. Sursa: DN

OSTENTÁŢIE s. f. atitudine de paradă, de înfumurare, de nesocotire provocatoare a celorlalţi; prezentare demonstrativă a avantajelor, a bunurilor pe care le are cineva; etalare pretenţioasă. o cu ostentaţie = în mod demonstrativ, ostentativ. (< fr. ostentation, lat. ostentatio)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужно решить контрольную?

Look at other dictionaries:

  • ostentáţie — s. f. (sil. ţi e), art. ostentáţia (sil. ţi a), g. d. art. ostentáţiei; pl. ostentáţii, art. ostentáţiile (sil. ţi i ) …   Romanian orthography

  • ostentativ — OSTENTATÍV, Ă, ostentativi, e, adj. Făcut cu intenţia de a pune ceva în evidenţă, de a impresiona, de a provoca; demonstrativ, provocator, ostentatoriu. – Din it. ostentativo, germ. ostentativ. Trimis de the catalin, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 … …   Dicționar Român

  • moralizator — MORALIZATÓR, OÁRE, moralizatori, oare, adj. Care contribuie la crearea unei atmosfere morale, la răspândirea moralei, care dă învăţături morale, care moralizează pe cineva; educativ. ♦ (Şi substantivat; peior.) Care propovăduieşte principiile… …   Dicționar Român

  • ostentaţiune — OSTENTAŢIÚNE s.f. v. ostentaţie. Trimis de the catalin, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  OSTENTAŢIÚNE s.f. v. ostentaţie. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN …   Dicționar Român

  • paradă — PARÁDĂ, parade, s.f. 1. Festivitate militară la care defilează trupele; defilare a trupelor cu prilejul acestei festivităţi; p. ext. alai, ceremonie; solemnitate, pompă. ♢ loc. adj. De paradă = de sărbătoare, festiv; pentru ocazii deosebite. ♦… …   Dicționar Român

  • afiş — AFÍŞ, afişe, s.n. Înştiinţare, de obicei imprimată, expusă public, prin care se anunţă ceva, prin care se dau informaţii în legătură cu viaţa politică şi culturală; afipt. ♦ Gen de artă grafică, cu funcţie mobilizatoare, de informare, de reclamă …   Dicționar Român

  • arbora — ARBORÁ, arborez vb. I. tranz. 1. A înălţa un steag, un pavilion pe o clădire, pe catargul unei nave etc. 2. A monta catargele unei nave. 3. fig. A se comporta sau a se îmbrăca cu ostentaţie. – Din fr. arborer. Trimis de RACAI, 30.09.2003. Sursa:… …   Dicționar Român

  • ermetism — ERMETÍSM s.n. Tendinţă în literatură, mai ales în poezie, de a folosi, uneori cu ostentaţie, un limbaj obscur, dificil, criptic. – Din fr. hermétisme. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  ermetísm s. n. Trimis de siveco, 10.08.2004 …   Dicționar Român

  • etala — ETALÁ vb. 1. (livr.) a exhiba. (Îşi etala toaletele.) 2. v. expune. 3. v. demonstra. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  etalá vb., ind. prez. 1 sg. et …   Dicționar Român

  • etalat — ETALÁ, etalez, vb. I. tranz. A expune (cu ostentaţie) ceva pentru a fi privit sau admirat. – Din fr. étaler. Trimis de RACAI, 05.04.2009. Sursa: DEX 98 …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”