ermetism

ERMETÍSM s.n. Tendinţă în literatură, mai ales în poezie, de a folosi, uneori cu ostentaţie, un limbaj obscur, dificil, criptic. – Din fr. hermétisme.

Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



ermetísm s. n.

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



ERMETÍSM n. 1) Caracter închis, de nepătruns. 2) Curent literar, caracterizat printr-un limbaj excesiv intelectualizat. /<fr. hermétisme

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



ERMETÍSM s.n. 1. Caracterul de neînţeles al unei opere, lucrări teoretice, caracterul secret al unei doctrine. 2. Curent literar, manifestat cu precădere după primul război mondial, care a cultivat deliberat (în poezie) un limbaj excesiv intelectualizat, încifrat, adesea ininteligibil. [var. hermetism s.n. / < fr. hermétisme, it. ermetismo, cf. Hermes (Trismegistul) – zeu grec, considerat de alchimişti ca patron al ştiinţelor oculte şi al magiei].

Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN



ERMETÍSM s. n. 1. caracterul a ceea ce este ermetic (2). 2. direcţie estetică (după primul război mondial) care cultiva deliberat (în poezie) un limbaj excesiv intelectualizat, cifrat, adesea ininteligibil. 3. ansamblul doctrinelor ezoterice ale alchimiştilor. (< fr. hermétisme)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN