- ermetic
- ERMÉTIC, -Ă, ermetici, -ce, adj. (Adesea adverbial) 1. Care închide perfect sau care este perfect închis; care nu lasă să pătrundă sau să iasă nimic. 2. fig. Greu de înţeles ♢ Poezie ermetică = poezie caracterizată prin ermetism. – Din fr. hermétique.Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98ERMÉTIC adj. etanş. (Închidere ermetic.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimeermétic adj. m., pl. ermétici; f. sg. ermétică, pl. erméticeTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficERMÉTI//C ermeticcă (ermeticci, ermeticce) 1) (despre sisteme de închidere) Care închide sau astupă perfect. 2) (despre recipiente) Care nu permite nici intrarea, nici ieşirea fluidelor; etanş. 3) fig. Care este dificil sau imposibil de înţeles; impenetrabil; obscur. Stil ermetic. /<fr. hermétiqueTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXERMÉTIC, -Ă adj. 1. Care astupă, închide perfect, nelăsând să pătrundă aerul sau gazele. 2. Obscur, cu sens greu de înţeles, de neînţeles. 3. (Rar; în terminologia alchimiştilor) Care este în legătură cu medicina universală şi cu transmutaţia metalelor. [var. hermetic, -ă adj. / < fr. hermétique, it. ermetico].Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DNERMÉTIC, -Ă adj. 1. care astupă, etanşează perfect. 2. (fig.) greu de înţeles, obscur, impenetrabil. 3. referitor la alchimie. ♢ ezoteric. (< fr. hérmétique)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.