cavernos — CAVERNÓS, OÁSĂ, cavernoşi, oase, adj. 1. Care se referă la caverne (2). 2. Care are caverne (2). 3. fig. (Despre voce, sunete) Care are timbrul gros, înfundat; înăbuşit. – Din fr. caverneux, lat. cavernosus. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa:… … Dicționar Român
botă — BÓTĂ1, bote, s.f. 1. Vas din doage de lemn înalt ca o cofă şi înfundat la amândouă capetele, cu o mică deschidere pe capacul de deasupra, care serveşte pentru transportarea apei sau pentru păstrarea băuturilor alcoolice. 2. (reg.) Doniţă. – et.… … Dicționar Român
bubui — BUBUÍ, pers. 3 búbuie, vb. IV. intranz. (Despre tunete; p. ext. despre arme de foc sau alte surse de zgomot) A produce un zgomot înfundat şi puternic, adesea repetat (prin ecou) la intervale scurte. – Formaţie onomatopeică. Trimis de valeriu,… … Dicționar Român
bubuit — BUBUÍT s.n. Faptul de a bubui; zgomot înfundat şi puternic produs de tunet, de arme de foc, de explozii etc.; bubuire, bubuitură. – v. bubui. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 BUBUÍT s. v. bubuitură. Trimis de siveco, 13.09.2007.… … Dicționar Român
buf — BUF1 interj. Cuvânt care imită zgomotul înfundat produs de căderea unui obiect tare, de o lovitură sau de o explozie. – Onomatopee. Trimis de valeriu, 21.03.2003. Sursa: DEX 98 BUF2 s.n. Numele unei figuri la jocul de arşice. – et. nec. Trimis… … Dicționar Român
bufni — BUFNÍ, bufnesc, vb. IV. 1. intranz. A produce un zgomot înfundat (prin cădere, izbire, explozie etc.). 2. intranz. (În expr.) A bufni în (sau de) râs (ori plâns) sau (tranz.) a l bufni râsul (ori plânsul) = a începe să râdă (sau să plângă) brusc … Dicționar Român
fârnâi — FÂRNÂÍ, fấrnâi, vb. IV. intranz. A vorbi pe nas; a fonfăi, a fornăi. ♦ A produce un zgomot caracteristic când respiră, din cauza nasului înfundat. – Formaţie onomatopeică. Trimis de RACAI, 21.11.2003. Sursa: DEX 98 FÂRNÂÍ vb. v. fonfăi. Trimis… … Dicționar Român
mocnit — MOCNÍT, Ă, mocniţi, te, adj. 1. (Despre foc; adesea adverbial) Care arde înăbuşit, înfundat, fără flacără; care este pe punctul de a se stinge. 2. fig. Care lâncezeşte, care este fără viaţă, inactiv. 3. fig. Reţinut vreme îndelungată (dar gata… … Dicționar Român
pecetluit — PECETLUÍT1, s.n. Pecetluire. – v. pecetlui. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 PECETLUÍT2, Ă, pecetluiţi, te, adj. 1. Care a fost sigilat, pe care s a aplicat o pecete (1); p. ext. ştampilat; închis, zăvorât. ♦ (pop.) Astupat ermetic… … Dicționar Român
răbufni — RĂBUFNÍ, răbufnesc, vb. IV. 1. intranz. şi tranz. A produce prin izbire sau prin cădere un zgomot surd şi puternic; a (se) trânti, a (se) izbi producând un zgomot înfundat. ♦ intranz. (Despre zgomote) A răsuna puternic. 2. intranz. A izbucni cu… … Dicționar Român