- răbufni
- RĂBUFNÍ, răbufnesc, vb. IV. 1. intranz. şi tranz. A produce prin izbire sau prin cădere un zgomot surd şi puternic; a (se) trânti, a (se) izbi producând un zgomot înfundat. ♦ intranz. (Despre zgomote) A răsuna puternic. 2. intranz. A izbucni cu putere; a ţâşni, a năvăli. ♦ tranz. A da drumul la..., a împrăştia. ♦ A năpădi. 3. intranz. A-şi exprima pe neaşteptate şi în mod violent nemulţumirea, după ce tăcuse mult timp. – Din răzbufni (înv. "a răbufni" < răz- + bufni).Trimis de LauraGellner, 03.07.2004. Sursa: DEX '98RĂBUFNÍ vb. v. erupe.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimerăbufní vb., ind. prez. 3 sg. răbufnésc, imperf. 3 sg. răbufneá; conj. prez. 3 sg. şi pl. răbufneáscăTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA RĂBUFN//Í răbufniésc intranz. 1) A produce un zgomot înfundat, scurt şi foarte puternic; a bufni foarte tare. 2) (despre zgomote) A se auzi departe; a răsuna puternic. răbufnieşte o împuşcătură. 3) A ieşi cu putere dintr-o deschizătură îngustă; a erupe; a ţâşni; a izbucni. 4) A-şi exprima pe neaşteptate şi în mod violent nemulţumirea. /ră(z)- + a bufniTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXrăbufní (răbufnésc, răbufnít), vb. – A răsuna, a bubui. Din bufni, v. aici. Tiktin considera pref. greu de explicat: re- este pref. neologic (cuvîntul nu are uz popular), alterat ca în rebegi › răbegi. Apropierea de răsbufni "a bufni tare" (Candrea) nu prezintă interes, căci răsbufni nu are viaţă proprie şi se foloseşte numai ca repetiţie şi intensificare a lui bufni. – Der. răbufneală, s.f. (bubuială); răbufnit (var. răbufnet), s.n. (bubuit).Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.