duhori — DUHORÍ, duhoresc, vb. IV. intranz. (Rar) A duhni (1), a puţi. – Din duhoare. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 DUHORÍ vb. v. duhni, mirosi, puţi. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime duhorí vb … Dicționar Român
dúhnuti — (dúnuti razg.) svrš. 〈prez. dȗhnēm, pril. pr. ūvši, imp. dúhni, prid. rad. dúhnuo〉, {{c=1}}v. {{ref}}duhati{{/ref}} … Veliki rječnik hrvatskoga jezika
auzi — AUZÍ, aúd, vb. IV. 1. tranz. A percepe sunetele, zgomotele cu ajutorul auzului. ♢ expr. Să te audă Dumnezeu! = să se împlinească cele pe care (mi) le doreşti! N aude, n a vede (n a greul pămâtului) = se face că nu ştie nimic. Eu spun, eu aud =… … Dicționar Român
bahnă — BÁHNĂ, bahne, s.f. (reg.) Loc mlăştinos, acoperit cu iarbă sau stuf; smârc. – Din ucr. bahno. Trimis de paula, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 BÁHNĂ s. v. băltoacă, mlaştină, mocirlă, smârc. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime báhnă s. f … Dicționar Român
cocli — COCLÍ, pers. 3 cocleşte, vb. IV. 1. refl. şi intranz. (Despre obiecte de aramă) A se acoperi cu un strat de cocleală (1). ♦ (Despre alte obiecte metalice) A se oxida. 2. refl. (Despre mâncăruri) A căpăta sau a avea cocleală (2). – cf. bg. k o t l … Dicționar Român
duh — DUH, duhuri, s.n. 1. (În superstiţii) Fiinţă supranaturală, imaterială; arătare, strigoi, stafie. ♢ Sfântul Duh = una dintre cele trei ipostaze sub care este înfăţişată trinitatea divină în creştinism. ♦ Spirit rău, drac, diavol. 2. Suflet,… … Dicționar Român
duhli — DUHLÍ vb. v. duhni, mirosi, puţi. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
mirosi — MIROSÍ, mirós, vb. IV. 1. tranz. şi intranz. A simţi, a percepe un miros (2). ♦ tranz. A apropia nasul de ceva sau de cineva pentru a percepe un miros (2). 2. intranz. A avea (şi a răspândi) un miros (2). ♢ expr. Miroase a... = prevesteşte,… … Dicționar Român
odihni — ODIHNÍ, odihnesc, vb. IV. 1. refl. şi (rar) intranz. A întrerupe temporar o activitate pentru a şi recâştiga energia, pentru a se reface; a se afla, a fi în repaus. ♢ loc. adv. Pe odihnit(e) = a) după un interval de odihnă, fără oboseală; fără… … Dicționar Român
puţi — PUŢÍ, put, vb. IV. intranz. A răspândi un miros greu, neplăcut; a mirosi urât. ♢ expr. A puţi locul sub cineva sau a i puţi cuiva urma, se spune despre cineva foarte leneş. A puţi a pustiu = a fi gol. Nici nu pute, nici nu miroase = nu i nici bun … Dicționar Român
