mirosi

mirosi
MIROSÍ, mirós, vb. IV. 1. tranz. şi intranz. A simţi, a percepe un miros (2). ♦ tranz. A apropia nasul de ceva sau de cineva pentru a percepe un miros (2). 2. intranz. A avea (şi a răspândi) un miros (2). ♢ expr. Miroase a... = prevesteşte, anunţa (ceva). 3.tranz. şi intranz. fig. (fam.) A presimţi, a bănui. ♦ tranz. A dibui, a simţi prezenţa cuiva sau a ceva. [var.: (pop.) amirosí vb. IV] – Din sl. mirosati.
Trimis de LauraGellner, 01.06.2004. Sursa: DEX '98

MIROSÍ vb. 1. (înv.) a odora. (Flori care mirosi îmbietor.) 2. a duhni, a puţi, (prin Mold.) a se auzi, (Mold.) a duhli, (înv.) a duhori. (mirosi a băutură.) 3. (înv. şi reg.) a(-i) puţi. (Îi mirosi a câine.) 4. a adulmeca, (rar) a puncta, (reg.) a muşina, a muşlui, a ulma, a vetri, (Munt. şi Olt.) a mâşâi, (înv.) a adulma. (Ogarul mirosi vânatul.)
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

MIROSÍ vb. v. anticipa, bănui, crede, ghici, gândi, imagina, intui, închipui, întrezări, presimţi, presupune, prevedea, simţi, socoti, şti, visa.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

mirosí vb., ind. prez. 1 sg. mirós, 3 sg. miroáse, 3 pl. mirós/miroáse, imperf. 3 sg. miroseá; conj. prez. 3 sg. şi pl. miroásă
Trimis de siveco, 24.11.2007. Sursa: Dicţionar ortografic

A MIRÓSI1 pers. 3 miroáse intranz. (despre substanţe, corpuri, plante etc.) A avea sau a răspândi un miros. Floarea miroase. ♢ Miroase a (ceva) a exista semne (de ceva); a prevesti (ceva). Nu miroase a bine e semn rău. /<sl. mirosati
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

A MIROSÍ2 mirós tranz. 1) A simţi cu ajutorul mirosului; a percepe prin simţul mirosului. 2) A examina cu ajutorul nasului (pentru a percepe un miros). 3) fig. A simţi din timp (prin intuiţie); a presimţi. 4) (despre animale) A descoperi cu ajutorul mirosului; a adulmeca. /<sl. mirosati
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

mirosí (mirós, mirosít), vb. – 1. A exala miros. – 2. A percepe mirosul. – 3. A adulmeca. – var. amirosi, (a)mirosesc. Megl. mirises, mirisiri. ngr. μυρώνω, aorist ἐμύρωσα "a parfuma" (Graur, BL, IV, 102; Puşcariu, Lr., 260), cf. v sb. mirisati (Vasmer, gr., 99), bg. mirisati, mirosati (sec. XVII). Der. din sl. (Tiktin; Candrea) nu e o ipoteză necesară. Completat de amirosi, este un cuvînt de uz general (ALR, I, 77). – cf. mir. Der. miros, s.n. (odor, parfum; olfacţie), postverbal, sau direct din ngr. μύρωσις "ungere" (Roesler 573; Murnu 37); miroseală, s.f. (înv., mir; odor, parfum); mirosenie, s.f. (înv., mir; înv., parfum); miroseaţă, s.f. (parfum); mirositor, adj. (parfumat, odorant).
Trimis de blaurb, 14.03.2009. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем сделать НИР

Look at other dictionaries:

  • Miroşi —   Commune   Country  Romania County Ar …   Wikipedia

  • Mirosi — Original name in latin Miroi Name in other language State code RO Continent/City Europe/Bucharest longitude 44.41667 latitude 24.93333 altitude 158 Population 2789 Date 2012 06 12 …   Cities with a population over 1000 database

  • Comuna Mirosi — Admin ASC 2 Code Orig. name Comuna Miroşi Country and Admin Code RO.03.17398 RO …   World countries Adminstrative division ASC I-II

  • puţi — PUŢÍ, put, vb. IV. intranz. A răspândi un miros greu, neplăcut; a mirosi urât. ♢ expr. A puţi locul sub cineva sau a i puţi cuiva urma, se spune despre cineva foarte leneş. A puţi a pustiu = a fi gol. Nici nu pute, nici nu miroase = nu i nici bun …   Dicționar Român

  • Ungheni, Argeş — For other uses of Ungheni , see Ungheni (disambiguation). Ungheni   Commune   …   Wikipedia

  • desfăta — DESFĂTÁ, desfắt, vb. I. refl. A şi petrece timpul într o stare de mulţumire, de bucurie, de încântare; a petrece, a se distra; a simţi o mare plăcere, a se delecta. ♦ tranz. A încânta, a fermeca. [prez. ind. şi: desfătez] – et. nec. Trimis de… …   Dicționar Român

  • duh — DUH, duhuri, s.n. 1. (În superstiţii) Fiinţă supranaturală, imaterială; arătare, strigoi, stafie. ♢ Sfântul Duh = una dintre cele trei ipostaze sub care este înfăţişată trinitatea divină în creştinism. ♦ Spirit rău, drac, diavol. 2. Suflet,… …   Dicționar Român

  • intui — INTUÍ, intuiesc, vb. IV. tranz. A înţelege sau a sesiza ceva prin intuiţie; a pătrunde repede în esenţa problemelor, a fenomenelor etc. pe baza unor cunoştinţe temeinice şi a experienţei anterior acumulate. – Din it. intuire, lat. intueri. Trimis …   Dicționar Român

  • miros — MIRÓS, (1, 2) mirosuri, (3) miroase, s.n. l. Unul dintre cele cinci simţuri cu care sunt înzestraţi oamenii şi unele animale, prin care organismul primeşte informaţii asupra proprietăţilor chimice ale unor substanţe care emană vapori; capacitate… …   Dicționar Român

  • mirositor — MIROSITÓR, OÁRE, mirositori, oare, adj. Care are (şi răspândeşte) un miros (2); odorific. – Mirosi + suf. tor. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  Mirositor ≠ nemirositor Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime  MIROSITÓR… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”