mirositor

mirositor
MIROSITÓR, -OÁRE, mirositori, -oare, adj. Care are (şi răspândeşte) un miros (2); odorific. – Mirosi + suf. -tor.
Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

Mirositor ≠ nemirositor
Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime

MIROSITÓR adj. odorant, odorifer. (Substanţă mirositoroare.)
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

SALCIE-MIROSITOÁRE s. v. răchiţică.
Trimis de siveco, 16.11.2008. Sursa: Sinonime

mirositór adj. m, pl. mirositóri; f. sg. şi pl. mirositoáre
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

MIROSIT//ÓR mirositoroáre (mirositoróri, mirositoroáre) Care miroase; care emană miros. Parfum mirositor. /a mirosi + suf. mirositortor
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать реферат

Look at other dictionaries:

  • odorant — ODORÁNT, Ă, odoranţi, te, adj. Care răspândeşte un miros plăcut; parfumat, mirositor, odorifer, odoriferant. ♦ (tehn.; despre unele substanţe) Care conţine odorizanţi. – Din fr. odorant. Trimis de RACAI, 21.10.2003. Sursa: DEX 98  ODORÁNT adj. 1 …   Dicționar Român

  • odorific — ODORÍFIC, Ă, odorifici, ce, adj. Mirositor. – Din fr. odorifique. Trimis de oprocopiuc, 02.05.2004. Sursa: DEX 98  odorífic adj. m., pl. odorífici; f. sg. odorífică, pl. odorífice …   Dicționar Român

  • rozmarin — ROZMARÍN, rozmarini, s.m. Arbust mic, din familia labiatelor, plăcut mirositor, cu frunze totdeauna verzi şi cu flori albastre, albe sau roşii, întrebuinţat în medicină şi în industria parfumurilor (Rosmarinus officinalis). – Din germ. Rosmarin.… …   Dicționar Român

  • santal — SANTÁL, santali, s.m. Nume dat mai multor specii de arbori tropicali, având, după varietăţi, lemnul alb, dens şi mirositor sau brun roşiatic şi fără miros, cu frunze mari şi cu flori grupate în ciorchini (Santalum); arbore aparţinând uneia dintre …   Dicționar Român

  • binemirositor — BINEMIROSITÓR, OÁRE, binemirositori, oare, adj. Care miroase frumos; parfumat, aromat. – Bine + mirositor. [idem DEX 84] Trimis de paula, 19.04.2005. Sursa: DEX 75  BINEMIROSITÓR adj. v. aromat, aromatic, îmbălsămat, îmbătător, înmiresmat,… …   Dicționar Român

  • fragrant — FRAGRÁNT, Ă, fragranţi, te, adj. (Rar) Mirositor, parfumat. – Din fr. fragrant, lat. fragrans, ntis. Trimis de zaraza joe, 18.02.2007. Sursa: DEX 98  fragránt (parfumat) adj. m. (sil. grant), pl. fragránţi; f …   Dicționar Român

  • hidrogen — HIDROGÉN s.n. Element chimic gazos mult mai uşor decât aerul, incolor, inodor, insipid şi inflamabil, care, combinat cu oxigenul în anumite proporţii, formează o moleculă de apă. ♢ Hidrogen fosforat = combinaţie a fosforului cu hidrogenul, care… …   Dicționar Român

  • muciorniţă — MUCIÓRNIŢĂ s.f. Nămol rău mirositor care se găseşte pe fundul lacurilor şi al mlaştinilor, provenit din putrefacţia plantelor acvatice plutitoare. – et. nec. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  muciorníţă s. f. (sil. cior ), g. d.… …   Dicționar Român

  • palisandru — PALISÁNDRU, palisandri, s.n. Arbore exotic cu lemnul tare şi cu miros plăcut, din care se fac mobile. Trimis de MihaelaStan, 15.12.2003. Sursa: DLRC  PALISÁNDRU, palisandri, s.m. Arbore exotic cu lemn tare şi dens, de culoare neagră violetă şi… …   Dicționar Român

  • înmiresmat — ÎNMIRESMÁT, Ă, înmiresmaţi, te, adj. Care produce sau conţine o mireasmă; parfumat, frumos mirositor. – v. înmiresma. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  ÎNMIRESMÁT adj. 1. îmbălsămat, îmbătător, parfumat, (rar) tămâiat, (pop.)… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”