rozmarin

ROZMARÍN, rozmarini, s.m. Arbust mic, din familia labiatelor, plăcut mirositor, cu frunze totdeauna verzi şi cu flori albastre, albe sau roşii, întrebuinţat în medicină şi în industria parfumurilor (Rosmarinus officinalis). – Din germ. Rosmarin.

Trimis de LauraGellner, 14.07.2004. Sursa: DEX '98



ROZMARÍN s. (bot.) 1. (Rosmarinus officinalis) (reg.) mirtân. 2. rozmarin-de-munte (Gnaphalium silvaticum) = (prin Bucov.) merişor.

Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime



rozmarín s. m., pl. rozmaríni

Trimis de siveco, 28.09.2006. Sursa: Dicţionar ortografic



ROZMARÍN rozmarini n. 1) Arbust mic cu miros plăcut, cu tulpina erectă, cu frunze aciculare, persistente, şi cu flori divers colorate, cultivat ca plantă decorativă sau folosit în medicină şi în industria parfumurilor. 2) Soi de măr tomnatic, cu fructe de culoare galbenă, plăcute la gust. 3) Fruct al acestui soi de măr. /<germ. Rosmarin

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



ROZMARÍN s. În gastronomie, frunzele acifere, foarte aromate ale rozmarinului (Rosmarinus officinalis) se utilizează drept condiment, de obicei uscate, mărunţite sau pisate, în special în amestecurile de condimente occidentale (herbes de Provence, condimente pentru carne la grătar etc.), pentru aromatizarea preparatelor de carne (de porc, de vânat, de pui).

Trimis de gal, 02.06.2005. Sursa: DGE



ROZMARÍN s.m. Mic arbust plăcut mirositor, cu frunze totdeauna verzi şi cu flori albastre, roşii sau albe, dispuse la subsoara frunzelor. [< it. rosmarino, germ. Rosmarin, cf. lat. rosmarinus].

Trimis de LauraGellner, 31.03.2007. Sursa: DN



ROZMARÍN s. m. mic arbust plăcut mirositor, cu frunze totdeauna verzi şi cu flori albastre, roşii sau albe, dispuse la subsuoara frunzelor. (< germ. Rosmarin)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN