- intui
- INTUÍ, intuiesc, vb. IV. tranz. A înţelege sau a sesiza ceva prin intuiţie; a pătrunde repede în esenţa problemelor, a fenomenelor etc. pe baza unor cunoştinţe temeinice şi a experienţei anterior acumulate. – Din it. intuire, lat. intueri.Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98INTUÍ vb. 1. a ghici, a întrevedea, a întrezări, a prevedea, a sesiza, (fig.) a mirosi, a pătrunde. (A intui desfăşurarea evenimentelor.) 2. v. presimţi, a simţi, (fig.) a mirosi. (A intui ceea ce avea să se întâmple.) 3. v. sesiza.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimeintuí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. intuiésc, imperf. 3 sg. intuiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. intuiáscăTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA INTU//Í intuiiésc tranz. (esenţa lucrurilor sau fenomenelor) A înţelege prin intuiţie. /Din intuiţieTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXINTUÍ vb. IV. tr. A înţelege, a pătrunde ceva prin intuiţie, pe baza unor cunoştinţe temeinice şi a experienţei acumulate. [P.i. -iesc, conj. -iască, ger. -ind. / < intuiţie].Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DNINTUÍ vb. tr. a înţelege, a pătrunde ceva prin intuiţie, pe baza unor cunoştinţe temeinice şi a experienţei acumulate. (< it. intuire, lat. intueri)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.