puls

PULS, pulsuri, s.n. Mişcare fiziologică ritmică de dilatare şi de contractare a pereţilor arterelor, determinată de creşterea volumului de sânge pompat de inimă. ♢ expr. A lua (cuiva) pulsul = a număra (cuiva) bătăile inimii, apăsând cu degetul pe artera de la încheietură mâinii. A pipăi pulsul (cuiva) = a încerca să afle intenţiile, planurile sau starea de spirit a cuiva. A prinde (sau a simţi) pulsul (unei situaţii) = a înţelege sau a intui exact o situaţie, o stare de lucruri. ♦ Loc unde se simte această mişcare ritmică. – Din fr. pouls, lat. pulsus.

Trimis de oprocopiuc, 25.04.2004. Sursa: DEX '98



PULS s. (fiziol.) pulsaţie, undă pulsatilă, (pop.) vână, (grecism înv.) sfigmos. (Medicul i-a luat pulsul.)

Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime



puls s. n., pl. púlsuri

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



PULS pulsuri n. 1) Dilatare şi contractare ritmică a arterelor sub influenţa sângelui pompat în inimă. ♢ A lua pulsul (cuiva) a număra cuiva bătăile inimii, apăsând cu degetul pe artera de la încheietura mâinii. 2) Loc unde se simte această dilatare şi contractare ritmică a arterelor. ♢ A prinde (sau a simţi) pulsul (unei situaţii) a intui exact (o situaţie). /<fr. pouls, lat. pulsus

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



PULS s.n. 1. Dilatare şi contractare ritmică a arterelor datorită pompării sângelui de către inimă în întregul corp. 2. Ritm, mers. [cf. fr. pouls, lat. pulsum].

Trimis de LauraGellner, 28.02.2007. Sursa: DN



PULS s. n. 1. dilataţie fiziologică ritmică a arterelor, datorită pompării sângelui de către inimă în întregul corp; pulsaţie (1). 2. ritm, mers. ♢ (fig.) stare de spirit. o a lua ŭl = a tatona, a sonda terenul. (< fr. pouls, lat. pulsus)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN