Dicționar Român. 2013.
duhoare — DUHOÁRE, duhori, s.f. Miros urât şi greu; putoare. ♦ Atmosferă viciată, aer greu (dintr un spaţiu închis). – Probabil contaminaţie între duh şi [put]oare. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 Duhoare ≠ mireasmă, parfum Trimis de… … Dicționar Român
duhoáre — s. f., g. d. art. duhórii; pl. duhóri … Romanian orthography
duh — DUH, duhuri, s.n. 1. (În superstiţii) Fiinţă supranaturală, imaterială; arătare, strigoi, stafie. ♢ Sfântul Duh = una dintre cele trei ipostaze sub care este înfăţişată trinitatea divină în creştinism. ♦ Spirit rău, drac, diavol. 2. Suflet,… … Dicționar Român
duhni — DUHNÍ, duhnesc, vb. IV. intranz. 1. A răspândi un miros urât şi greu; a mirosi urât, a puţi, a duhori. 2. (Rar; despre vânt) A sufla (cu putere), a răbufni, a bufni. ♦ fig. A şopti, a sufla cuiva la ureche în mod neplăcut. – Din sl. duhnonti.… … Dicționar Român
mirosi — MIROSÍ, mirós, vb. IV. 1. tranz. şi intranz. A simţi, a percepe un miros (2). ♦ tranz. A apropia nasul de ceva sau de cineva pentru a percepe un miros (2). 2. intranz. A avea (şi a răspândi) un miros (2). ♢ expr. Miroase a... = prevesteşte,… … Dicționar Român
puţi — PUŢÍ, put, vb. IV. intranz. A răspândi un miros greu, neplăcut; a mirosi urât. ♢ expr. A puţi locul sub cineva sau a i puţi cuiva urma, se spune despre cineva foarte leneş. A puţi a pustiu = a fi gol. Nici nu pute, nici nu miroase = nu i nici bun … Dicționar Român
