- auzi
- AUZÍ, aúd, vb. IV. 1. tranz. A percepe sunetele, zgomotele cu ajutorul auzului. ♢ expr. Să te-audă Dumnezeu! = să se împlinească cele pe care (mi) le doreşti! N-aude, n-a vede (n-a greul pămâtului) = se face că nu ştie nimic. Eu spun, eu aud = degeaba vorbesc, nu mă ascultă nimeni. (refl. pas.) Să se audă musca (zburând)! = se fie tăcere deplină! 2. tranz. (La imper.) A lua seama la cele ce se spun; a asculta. Ia auzi ce-ţi spun! 3. intranz. şi tranz. (Interogativ) A înţelege, a pricepe. ♦ intranz. (La prez. ind. pers. 1) a) (ca răspuns la o chemare) Poftim ? ce doreşti?; b) Poti tăgădui? mă mai poţi contrazice? 4. tranz. şi intranz. A afla (o veste, o ştire etc.) ♢ loc. adv. Din auzite = din câte a aflat cineva de la alţii, din zvon public. ♢ expr. (intranz.) A auzi de cineva (sau de ceva) = a cunoaşte pe cineva (sau ceva) din reputaţie, din cele ce se spun despre el. A nu mai auzi de cineva = a nu mai şti, a nu mai afla nimic despre cineva. A nu (mai) voi să audă de cineva = a rupe orice relaţii cu cineva. Să auzim de bine! formulă de urare la despărţire. ♦ refl. (La pers. 3) A se vorbi, a se zvoni. [Pr: a-u-. – prez. ind. şi (pop) aúz] – lat. audire.Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98AUZÍ vb. 1. a prinde. (auzi câteva şoapte.) 2. a desluşi. (auzi prin vijelie un strigăt.) 3. v. asculta. 4. a suna. (Se auzi clopotele.) 5. v. afirma. 6. v. afla. 7. a afla, a şti, (înv. şi pop.) a oblici. (Să auzi cu toţii ce ai făcut.) 8. v. pomeni. 9. v. înţelege.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimeAUZÍ vb. v. duhni, mirosi, puţi.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimeauzí s.n. (sil. a-u-), ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. aúd, 1 pl. auzím, imperf. 3 sg. auzeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. aúdă; ger. auzíndTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA AUZÍ aúd 1. tranz. 1) A percepe cu ajutorul auzului. auzi un zgomot. ♢ Să mă (te...) audă Dumnezeu! să mi (ţi...) se împlinească cele dorite. 2) (veşti, noutăţi etc.) A cunoaşte pe baza unor informaţii căpătate; a afla. ♢ A nu (mai) voi să audă de cineva a rupe relaţiile cu cineva. Să (ne) auzim de bine formulă de rămas bun. 3) (mai ales interogativ) A pătrunde cu mintea; a înţelege; a pricepe. 2. intranz. 1) A avea simţul auzului. 2) A căpăta informaţii curente (despre ceva sau despre cineva); a afla. /<lat. audireTrimis de siveco, 21.01.2005. Sursa: NODEXA SE AUZÍ se aúde intranz. A se răspândi în calitate de zvon; a se zvoni. Nu te lua după ce se aude. /<lat. audireTrimis de siveco, 21.01.2005. Sursa: NODEXauzí (aúd, auzít), vb. – 1. A percepe cu ajutorul auzului. – 2. A afla, a şti din auzite. – 3. A umbla vorba, a se zice. – Din auzite, din cîte s-a aflat, din zvon public. – Pe auzite, din auzite. – 4. A asculta; cu acest sens este mai ales expresie emfatică, folosită de preferinţă la imper., inter. sau excl. – Mr. avdu, megl. ut, istr. Ǫvdu. lat. audῑre (Puşcariu 167; Candrea-Dens., 124; REW 779; DAR); cf. it. udire, v. prov. auzir, fr. ouir, sp. oir, port. ouvir. Flexiunea normală tu auzi a influenţat în eu auz, să auză. Schimbare de accent a-úd, în loc de á-ud (cf. mr. ávdu, şi lá-ud) nu a primit explicaţie satisfăcătoare. După Weingand, Jb., III, 222, s-a produs probabil mai întîi în întrebări. Trebuie să se ţină seama şi de oscilaţia constantă a accentului în hiatul au. cf. şi Puşcariu, Dacor., III, 74, şi Graur, BL, III, 26-8. – Der. auz, s.n. (simţul cu ajutorul căruia se percep sunetele; înv., veste); auzitor, adj. (înv., ascultător); neauzit, adj. (care nu se aude).Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.
