- cocli
- COCLÍ, pers. 3 cocleşte, vb. IV. 1. refl. şi intranz. (Despre obiecte de aramă) A se acoperi cu un strat de cocleală (1). ♦ (Despre alte obiecte metalice) A se oxida. 2. refl. (Despre mâncăruri) A căpăta sau a avea cocleală (2). – cf. bg. k o t l j a s v a m.Trimis de hai, 11.06.2004. Sursa: DEX '98COCLÍ vb. v. oxida, rugini.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimecoclí vb. (sil. -cli), ind. prez. 3 sg. cocléşte, imperf. 3 sg. cocleá; conj. prez. 3 sg. şi pl. cocleáscăTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA SE COCL//Í pers. 3 se cocliéşte intranz. 1) (despre obiecte de aramă) A se acoperi cu un strat de cocleală. 2) (despre mâncăruri) A căpăta un gust specific neplăcut, fiind ţinut într-un vas de aramă nespoit; a avea cocleală. /cf. bulg. kotljasvamTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXcoclí (-lésc, coclít), vb. – 1. A rugini un obiect de aramă. – 2. A se îmbăta, a se afuma. sl. *kotĭliti, de la kotĭlŭ "căldare de aramă" (Cihac, II, 76; Puşcariu, Lr., 291). – Der. cocleală, s.f. (strat de carbonat de cupru; stare proastă şi mai ales gust rău după beţie); cohni, vb. (Bucov., a se strica, a se avaria, a se deterioara), probabil prin contaminare cu duhni "a mirosi urît".Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.