- oxida
- OXIDÁ, oxidez, vb. I. refl. şi tranz. A (se) combina cu oxigenul; a reacţiona cu alte substanţe, cedând electroni. ♦ A (se) acoperi cu oxid; a rugini. – Din fr. oxyder.Trimis de ana_zecheru, 10.05.2004. Sursa: DEX '98OXIDÁ vb. (chim.) a (se) rugini, (pop.) a (se) cocli. (Un metal care s-a oxida.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: SinonimeOXIDÁ vb. v. oxigena.Trimis de siveco, 29.10.2007. Sursa: Sinonimeoxidá vb., ind. prez. 1 sg. oxidéz, 3 sg. şi pl. oxideázăTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA OXID//Á oxidaéz tranz. A face să se oxideze. /<fr. oxyderTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXA SE OXID//Á pers.3 se oxidaeáză intranz. 1) (despre elemente chimice) A intra în reacţie cu alte substanţe, cedând electroni. 2) (despre metale) A se acoperi cu oxid; a rugini. /<fr. oxyderTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXOXIDÁ vb. I. tr., refl. 1. A (se) combina cu oxigenul; a reacţiona cu alte substanţe, cedând electroni. 2. A (se) acoperi cu oxid, a rugini. [< fr. oxyder].Trimis de LauraGellner, 07.01.2007. Sursa: DNOXIDÁ vb. tr., refl. 1. a (se) combina cu oxigenul; a reacţiona cu alte substanţe, cedând electroni. 2. a (se) acoperi cu oxid, a rugini. (< fr. oxyder)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.