oxidabil

oxidabil
OXIDÁBIL, -Ă, oxidabili, -e, adj. Care se poate oxida, care poate rugini (uşor). – Din fr. oxydable.
Trimis de ana_zecheru, 10.05.2004. Sursa: DEX '98

Oxidabil ≠ inoxidabil
Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime

oxidábil adj. m., pl. oxidábili; f. sg. oxidábilă, pl. oxidábile
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

OXIDÁBIL oxidabilă (oxidabili, oxidabile) Care se poate oxida; care se pretează la oxidare. /<fr. oxydable
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

OXIDÁBIL, -Ă adj. Care poate să se oxideze; care poate rugini. [cf. fr. oxydable].
Trimis de LauraGellner, 07.01.2007. Sursa: DN

OXIDÁBIL, -Ă adj. care se poate oxida. (< fr. oxydable)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужен реферат?

Look at other dictionaries:

  • oxidábil — adj. m., pl. oxidábili; f. sg. oxidábilã, pl. oxidábile …   Romanian orthography

  • inoxidabil — INOXIDÁBIL, Ă, inoxidabili, e, adj. (Despre substanţe) Care nu se poate combina cu oxigenul; (despre metale sau aliaje) care este rezistent la oxidare sau la contactul cu apa, care nu rugineşte, neoxidabil. – Din fr. inoxydable. Trimis de valeriu …   Dicționar Român

  • neoxidabil — NEOXIDÁBIL, Ă, neoxidabili, e, adj. (Rar) Inoxidabil. [pr.: ne o ] – Ne + oxidabil. (după engl. non oxidable). Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  NEOXIDÁBIL adj. v. inoxidabil. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  ne …   Dicționar Român

  • nichel — NÍCHEL s.n. Element chimic, metal feromagnetic, alb cenuşiu, lucios, puţin oxidabil, maleabil şi ductil, cu numeroase întrebuinţări tehnice. – Din fr. nickel, germ. Nickel. Trimis de RACAI, 24.09.2008. Sursa: DEX 98  TETRACARBONIL DE NÍCHEL s.… …   Dicționar Român

  • patina — PATINÁ1, patinez, vb. I. 1. refl. (Despre obiecte de metal oxidabil) A căpăta patină1. ♦ A se uza, a se învechi. 2. tranz. A face (prin diverse procedee tehnice) ca un obiect (metalic, de artă) să capete patină1, a da patină1. – Din fr. patiner.… …   Dicționar Român

  • rubidiu — RUBÍDIU s.n. Element chimic, metal alcalin, strălucitor ca argintul, uşor oxidabil, care se găseşte în natură în cantităţi mici, însoţind sodiul şi potasiul. – Din fr. rubidium, germ. Rubidium. Trimis de LauraGellner, 08.07.2004. Sursa: DEX 98 … …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”