- patina
- PATINÁ1, patinez, vb. I. 1. refl. (Despre obiecte de metal oxidabil) A căpăta patină1. ♦ A se uza, a se învechi. 2. tranz. A face (prin diverse procedee tehnice) ca un obiect (metalic, de artă) să capete patină1, a da patină1. – Din fr. patiner.Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98PATINÁ2, patinez, vb. I. intranz. 1. (Despre oameni) A se da pe gheaţă cu patinele2; a practica patinajul. 2. (Despre roţile vehiculelor) A se învârti în loc fără să înainteze; p. ext. (despre vehicule) a nu putea să înainteze sau a aluneca, abătându-se de la direcţia de înaintare; a derapa. ♦ A se deplasa prin alunecare pe o suprafaţă lucie. 3. (tehn.) A glisa. – Din fr. patiner.Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98patiná (a căpăta patină, a se da pe gheaţă) vb., ind. prez. 1 sg. patinéz, 3 sg. şi pl. patineázăTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA PATIN//Á1 patinaéz intranz. 1) A merge cu patinele pe gheaţă; a face patinaj. 2) (despre roţile unui vehicul) A se învârti pe loc sau a aluneca fără să se învârtească din cauza lipsei de aderenţă la sol. 3) A se deplasa alunecând pe o suprafaţă netedă şi lucioasă. 4) (despre piese de maşini) A aluneca pe suprafaţa altei piese; a glisa. /<fr. patinerTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXA PATIN//Á2 patinaéz tranz. (obiecte de metal, de lemn, de piatră etc.) A face să se patineze (pe cale naturală sau prin procedee tehnice speciale). /<fr. patinerTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXA SE PATIN//Á pers. 3 se patinaeáză intranz. (despre obiecte de metal, de lemn sau despre clădiri) A se acoperi cu patină. /<fr. patinerTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXPATINÁ1 vb. I. intr. 1. A merge cu patinele (pe gheaţă etc.) 2. (Despre vehicule) A nu putea înainta pe un teren alunecos, roţile învârtindu-se pe loc fără a deplasa vehiculul înainte. ♦ (tehn.) A aluneca pe o piesă de ghidare. [< fr. patiner].Trimis de LauraGellner, 13.07.2005. Sursa: DNPATINÁ2 vb. I. tr. (Despre timp) A acoperi cu patină2 [în DN]. [< fr. patiner].Trimis de LauraGellner, 13.07.2005. Sursa: DNPATINÁ1 vb. intr. 1. a se deplasa cu patinele. 2. (despre vehicule) a nu putea înainta pe un teren alunecos, roţile învârtindu-se pe loc. ♢ (tehn.) a aluneca pe o pistă de ghidare. (< fr. patiner)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDNPATINÁ2 vb. I. refl. (despre obiecte, construcţii de metal, de piatră etc.) a se acoperi cu patină2. II. tr. (despre timp) a face să capete patină2. (< fr. patiner)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.