rubidiu

RUBÍDIU s.n. Element chimic, metal alcalin, strălucitor ca argintul, uşor oxidabil, care se găseşte în natură în cantităţi mici, însoţind sodiul şi potasiul. – Din fr. rubidium, germ. Rubidium.

Trimis de LauraGellner, 08.07.2004. Sursa: DEX '98



rubídiu s. n. [diu pron. -diu], art. rubídiul; simb. Rb

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



RUBIDÍU n. Metal alcalin, alb-argintiu, foarte activ, întrebuinţat la confecţionarea fotoelementelor, tuburilor luminoase şi în medicină. /<fr. rubidium, germ. Rubidium

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



RUBÍDIU s.n. Metal alcalin alb, foarte reactiv, asemănător cu sodiul. [pron. -diu. / < fr. rubidium].

Trimis de LauraGellner, 31.03.2007. Sursa: DN



RUBÍDIU s. n. metal alcalin alb, uşor fuzibil, foarte activ chimic, care se păstrează în petrol. (< fr. rubidium)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN