cotlon

COTLÓN, cotloane, s.n. 1. Loc ferit, neumblat; ascunzătoare, ascunziş. ♦ (reg.) Scobitură în malul unui râu, sub nivelul apei. 2. Construcţie de zid, suport solid de fier sau înjghebare simplă de pietre, în care se face loc şi pe care se aşază cazanul la fiert. 3. Firidă făcută în zid, sub cuptorul vetrei ţărăneşti. ♢ expr. A sta (sau a zăcea) pe cotlon = a pierde vremea; a lenevi, a trândăvi. ♦ (Rar) Adâncitură făcută în zid; firidă, ocniţă. – Din magh. katlan.

Trimis de LauraGellner, 22.01.2007. Sursa: DEX '98



COTLÓN s. 1. v. ascunzătoare. 2. v. colţ. 3. v. nişă.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



cotlón s. n. (sil. -tlon), pl. cotloáne

Trimis de siveco, 22.01.2007. Sursa: Dicţionar ortografic



COTL//ÓN cotlonoáne n. 1) Cuptor ţărănesc de vară. 2) Adâncitură, special făcută în pereţii caselor ţărăneşti, care serveşte ca loc de păstrare a obiectelor de uz casnic; ocniţă; cotruţă. 3) Loc dosit; ascunziş. 4) Gaură în malul unui râu sub nivelul apei. 5) Scobitură orizontală săpată de oameni într-un mal de lut. /<ung. katlan

Trimis de siveco, 22.01.2007. Sursa: NODEX



cotlón (cotloáne), s.n. – 1. Foc primitiv, făcut cu pietre îngrămădite, care protejează flăcările. – 2. Nişă, firidă. – 3. Ascunzătoare, vizuină. – 4. Loc stîncos, stîncărie. Mag. katlan (DAR), din sl. kotĭlŭ "căldare" (Miklosich, Slaw. Elem., 26; Miklosich, Lexicon, 306; Cihac, II, 76), cf. cocli, şi ceh. kotlina "căldare, crater". Este dublet de la coclan (var. cotlan, corlan), s.n. (Olt., cămin), ca şi de la coclauri, s.n. pl., cu sing. analogice coclaur şi coclaur şi coclaură (loc stîncos, creastă, ţanc), care pare a proveni de la un sing. *coclău, var. de la cotlon 4 (după DAR, din mag. kö "piatră"; după Byck-Graur, 28, din sl. *kotlavŭ). – Der. cotloni, vb. (a face fumar la un cuptor; a iscodi, a căuta); cotloneală, s.f. (căutare, cercetare).

Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER