- cotruţă
- COTRÚŢĂ, cotruţe, s.f. (reg.) Vatră mică; parte sau colţ din vatră; loc gol între cuptor şi perete; adâncitură sub vatră. – Din magh. katrocz.Trimis de LauraGellner, 30.07.2004. Sursa: DEX '98cotrúţă s. f. (sil. -tru-), g.-d. art. cotrúţei; pl. cotrúţeTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficCOTRÚŢ//Ă cotruţăe f. 1) Vatră mică. 2) Adâncitură special făcută în pereţii caselor ţărăneşti care serveşte ca loc de păstrare a obiectelor de uz casnic; ocniţă; nişă; cotlon. /<ung. kotroczTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXcotrúţă, cotrúţe, s.f. (reg.) 1. vatră mică; parte sau colţ din vatră; loc gol între cuptor şi perete; adâncitură sub vatră; ungher, groapă, cotlon, cotrov, cenuşar, firidă, ocniţă, căpătâi, fundoaie. 2. grătarul de la sobă, gratia, roşteiul. 3. policioara de lângă cuptor. 4. cujba ce ţine căldarea pe foc. 5. (fig.) om leneş. 6. (fig.) femeie intrigantă.Trimis de blaurb, 27.04.2006. Sursa: DARcotrúţă (cotrúţe), s.f. – 1. Vatră, partea din faţă a cuptorului sau a sobei. – 2. Apărătoare la horn. – 3. Lanţ pentru ceaun. – 4. Coteţ pentru pisică, pentru cîini sau găini. – var. cotreţ, cătreţ. sl. (slov. kotrec), cf. ceh. katrč "colibă"; mag. katroc, katrócz, kötröc (Cihac, II, 77; Lacea, Dacor., III, 741). DAR consideră că sensul 4 reprezintă un cuvînt diferit, şi îl derivă pe cel anterior din bg. kótor "groapă", fiind însă puţin probabil să fie aşa. Pentru a explica semantismul, trebuie să avem în vedere vechiul obicei popular de a face o nişă sub vatră pentru animalele mici, cum sînt pisicile, căţeii, puii, pentru a folosi astfel căldura sobei. cf. coteţ, ca şi legătura semantică a lui cotar, cu cotîrlău.Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.