ocniţă

ÓCNIŢĂ, ocniţe, s.f. (pop.) 1. Diminutiv al lui ocnă (1). 2. Adâncitură într-o sobă de zid, în cuptorul sau în pereţii caselor ţărăneşti, în care se păstrează diferite obiecte; firidă, nişă. ♦ Firidă mică făcută ca element decorativ în partea exterioară a zidului unei clădiri. 3. Groapă adâncă; hrubă. 4. (reg.) Schelet de pari în formă de prismă triunghiulară cu două laturi deschise, pe care se întind cerealele cosite sau secerate ca să se usuce; acoperiş de scânduri sprijinit pe ţăruş, sub care se întind snopii de cereale în acelaşi scop. [pl. şi: ocniţi] – Ocnă + suf. -iţă.

Trimis de RACAI, 21.10.2003. Sursa: DEX '98



ÓCNIŢĂ s. v. nişă.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



ÓCNIŢĂ s. v. solniţă.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



ócniţă s. f., g.-d. art. ócniţei; pl. ócniţe

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



ÓCNIŢ//Ă ocniţăe f. 1) Adâncitură, special făcută în pereţii caselor ţărăneşti, care serveşte ca loc de păstrare a obiectelor de uz casnic; cotlon; cotruţă. 2) înv. Cavitate arcuită în partea de sus, făcută în peretele unei construcţii, care serveşte ca element ornamental; firidă. 3) Adâncitură sub cuptor unde se pune ceva la încălzit. /ocnă + suf. ocniţăiţă

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX