ocnă

ÓCNĂ, ocne, s.f. 1. Mină (mai ales de sare); salină. ♢ expr. (Adverbial) Sărat ocnă = foarte sărat, prea sărat. 2. Închisoare pentru cei condamnaţi la muncă silnică în saline; p. gener. închisoare, puşcărie. ♦ Pedeapsă executată într-o astfel de închisoare. – Din sl. okno "fereastră".

Trimis de oprocopiuc, 03.05.2004. Sursa: DEX '98



OCNĂ s. 1. v. salină. 2. v. mină. 3. v. închisoare. 4. (jur.) închisoare, puşcărie, recluziune, temniţă. (Condamnat la 5 ani ocnă.)

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



ÓCNĂ s. v. cavernă, grotă, peşteră.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



ócnă s. f., g.-d. art. ócnei; pl. ócne

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



ÓCN//Ă ocnăe f. 1) Mină de sare; sărărie; salină. 2) înv. Închisoare subterană pentru cei condamnaţi la muncă silnică în minele de sare. 3) Instituţie corecţională în care îşi ispăşesc pedeapsa persoanele condamnate la privaţiune de libertate; puşcărie; închisoare. /<sl. okno

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



ocnă (ócne), s.f. – 1. Salină, mină de sare. – 2. Muncă silnică pe viaţă, care se făcea odinioară în saline cu ocnaşii (sec. XVII-XIX). sl. okno "fereastră" (Miklosich, Slaw. Elem., 33; Cihac, III, 224; Conev 42), cf. bg., sb. okno "puţ de mină", pol. okna, ngr. οϰνα "salină" (‹ rom.). – Der. Ocnaş, s.m. (condamnat; muncitor în salină); ocniţă, s.f. (nişă, firidă), din sl. okunice "fereastră". Der. din ngr. pornind de la sl. (Meyer, Neugr. St., II, 49), nu pare probabilă.

Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER