coteţ

COTÉŢ, coteţe, s.n. Adăpost pentru păsări, porci sau câini, făcut din scânduri sau din zid. ♢ expr. (ir.) A pune (pe cineva) la coteţ = a pune (pe cineva) la îngrăşat, a îndopa. ♦ fig. Închisoare. 2. Capcană pentru prins peşte în iazurile acoperite cu stuf, făcută din nuiele împletite cu papură şi prevăzută cu o deschidere îngustă întoarsă înăuntru, astfel încât peştele, odată intrat în ea, să nu mai poată ieşi. [var.: coteáţă s.f.] – Din sl. kotĩcĩ.

Trimis de ionel_bufu, 06.05.2006. Sursa: DEX '98



COTÉŢ s. (Mold. şi Bucov.) coştereaţă, (Mold., Transilv. şi Olt.) poiată. (coteţ de porci, de păsări.)

Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime



COTÉŢ s. v. leasă, ostreţ.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



cotéţ s. n., pl. cotéţe

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



COTÉŢ coteţe n. 1) Adăpost, din scânduri sau din piatră, pentru păsări, porci etc. 2) Îngrăditură din nuiele pentru prins peşte. /<sl. kotici

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



cotéţ (cotéţe), s.f. – 1. Adăpost, cuşcă pentru cîini, găini, porci sau porumbei. – 2. Colibă în general. – 3. Ostreţ, juvalnic. – 4. Coş mare, gabion. – 5. Coş (de nuiele). – 6. (arg.) Celulă, închisoare. – Megl. cuteţ. sl. kotĭcĭ (Miklosich, Slaw. Elem., 26; Cihac, II, 76; Meyer 202; Conev 81; Berneker 589; DAR), cf. bg. kotec, sb. kòtak, pol. kociec, ceh. kotec, ngr. ϰοτέτσι , alb. kotec. Este fundamental identic cu cocină, şi dublet al lui cătreţ sau cotreţ, s.n. (Trans., poiată), din mag. ketrec. – Der. coteneaţă, s.f. (cocină; poiată); cotecer, s.m. (paznic de dig; pescar cu juvelnic). cf. cocină, cotruţă.

Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER