- cuşcă
- CÚŞCĂ, cuşti, s.f. 1. Adăpost în formă de căsuţă sau de cutie, cu sau fără gratii, pentru unele animale (domestice sau sălbatice). ♦ fig. Încăpere strâmtă. 2. Încăpere mică, sub nivelul scenei, rezervată sufleorului în timpul spectacolului. – Din ucr. kučka.Trimis de ionel_bufu, 01.08.2004. Sursa: DEX '98CÚŞCĂ s. v. leasă.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimecúşcă s. f., g.-d. art. cúştii; pl. cuştiTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficCÚŞ//CĂ cuşcăti f. 1) Adăpost, în formă de căsuţă sau de cutie de lemn, pentru unele animale sau păsări. 2) Cutie făcută din vergele în care se ţin păsări cântătoare sau decorative; colivie. 3) Cutie mare din gratii de fier, în care se ţin fiarele sălbatice. 4) Încăpere mică sub scena unui teatru, unde stă sufleorul. 5) fig. Locuinţă sau odaie mică. [G.-D. cuştii] /<ucr. kuţkaTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXcúşcă (cúşti), s.f. – 1. Cuşcă. – 2. Coteţ de găini. – 3. Cuşcă de cîini. – 4. Sărbătoare evreiască, praznicul Corturilor. – 5. Colibă, bordei. – 6. Colibă, bordei. – 6. Cuşcă de lemn în care în vechime se dezghioca de obicei porumbul. Rut. kučka "coteţ de găini" (Cihac, II, 88), încrucişat probabil cu tc. kuş "pasăre", kuşhane "colivie", deoarece se spune cuşcă numai pentru coteţ, de găini, de cîini făcut din zăbrele. cf. cuşchebap, s.n. (pui fript), din tc. kuşkebabi, înv.Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.