- erupe
- ERÚPE vb. 1. a irupe, a izbucni, a năvăli, a răbufni, a ţâşni, (reg.) a năsădi, (prin Olt. şi Ban.) a bui, (Transilv.) a bujdi, (prin Olt.) a buşni, (Transilv. şi Mold.) a buti. (Petrolul erupe din pământ.) 2. (med.) (înv.) a se prozări. (Băşicuţe care erupe pe faţă.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimeerúpe (a face erupţie) vb., ind. prez. 3 sg. erúpe; conj. prez. 3 sg. şi pl. erúpăTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA ERÚPE pers. 3 erúpe intranz. 1) (despre lavă, magmă, petrol, gaze) A ieşi cu putere printr-o deschizătură îngustă; a ţâşni, a răbufni; a izbucni. 2) (despre vulcani) A produce erupţie. 3) (despre sonde) A azvârli cu putere ţiţeiul afară. 4) (despre pete, băşicuţe etc.) A se forma în număr mare pe piele. /<lat. erumpereTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXERÚPE vb. III. intr. A ţâşni, a izbucni; (despre vulcani, sonde) a fi în erupţie. [P.i. erúp, 3 -pe. / < lat. erumpere, după rupe].Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DNerúpe (erúp, erúpt), vb. – A face erupţie, a ieşi afară, a izbucni. lat. erumpere (sec. XIX), conjugat ca rupe. – Der. (din fr.) eruptiv, adj.; erupţi(un)e, s.f.Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DERERÚPE vt. intr. (despre magmă, petrol etc.) a face erupţie; a ţâşni, a izbucni. 2. (despre pete, băşicuţe pe piele, caracteristice unor boli) a apărea. (după lat. erumpere)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.