Dicționar Român. 2013.
bufeu — BUFÉU, bufeuri, s.n. Răbufnire subită, puternică şi trecătoare de febră, puls accelerat, palpitaţii, enervare, stare de rău etc., provocate de diverse tulburări organice. ♦ Aer care iese pe gură. ♦ Mişcare bruscă şi trecătoare, acces, răbufnire.… … Dicționar Român
răbufneală — RĂBUFNEÁLĂ, răbufneli, s.f. Răbufnire. ♦ Suflu puternic; izbucnire. – Răbufni + suf. eală. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 RĂBUFNEÁLĂ s. izbucnire, răbufnire, (rar) răbufnitură. (A avut o răbufneală nervoasă.) Trimis de siveco … Dicționar Român
răbufnitură — RĂBUFNITÚRĂ, răbufnituri, s.f. (Rar) Zgomot surd şi puternic; răbufnire. – Răbufni + suf. tură. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 RĂBUFNITÚRĂ s. v. izbucnire, răbufneală, răbufnire. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime… … Dicționar Român
erupţie — ERÚPŢIE, erupţii, s.f. 1. Ieşire bruscă şi violentă din pământ a unui gaz, a ţiţeiului, a lavei etc; p. gener. ţâşnire, izbucnire. 2. Apariţia unor pete, a unor băşicuţe, plăci, pustule etc. pe piele sau pe mucoase, constituind simptomul unor… … Dicționar Român
izbucnire — IZBUCNÍRE, izbucniri, s.f. Acţiunea de a izbucni şi rezultatul ei; dezlănţuire. – v. izbucni. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 IZBUCNÍRE s. 1. v. erupţie. 2. v. dezlănţuire. 3. ră bufneală, răbufnire, (rar) răbufnitură. (O izbucnire … Dicționar Român
năvală — NĂVÁLĂ, năvale, s.f. 1. Faptul de a se îngrămădi (cu grabă) undeva; înghesuială, îmbulzeală; (concr.) mulţime de oameni sau de obiecte (în mişcare). ♦ loc. vb. A da năvală = a năvăli. 2. Faptul de a se repezi undeva, spre sau în ceva; mişcare… … Dicționar Român
ţâşnire — ŢÂŞNÍRE, ţâşniri, s.f. Acţiunea de a ţâşni şi rezultatul ei; apariţie, săritură bruscă. – v. ţâşni. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ŢÂŞNÍRE s. erupţie, irupere, irupţie, izbucnire, năvălire, rabufnire. (ţâşnire petrolului din… … Dicționar Român
