bufeu

BUFÉU, bufeuri, s.n. Răbufnire subită, puternică şi trecătoare de febră, puls accelerat, palpitaţii, enervare, stare de rău etc., provocate de diverse tulburări organice. ♦ Aer care iese pe gură. ♦ Mişcare bruscă şi trecătoare, acces, răbufnire. – Din fr. bouffée.

Trimis de valeriu, 21.03.2003. Sursa: DEX '98



buféu s. n., art. buféul; pl. buféuri

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



BUFÉU bufeuri n. 1) Răbufnire temporară a febrei. 2) Enervare, palpitaţii etc. provocate de tulburări organice. 3) Aer care iese pe gură. 4) Mişcare bruscă. /<fr. bouffée

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



BUFÉU s.n. Răbufnire subită şi trecătoare de febră, de enervare, accelerare bruscă a pulsului etc. ♦ Aer care iese pe gură. ♦ (Rar) Mişcare subită şi trecătoare, răbufnire. [pl. -uri. / < fr. bouffée].

Trimis de LauraGellner, 12.03.2006. Sursa: DN



BUFÉU s. n. răbufnire subită şi trecătoare de febră, de enervare, accelerare bruscă a pulsului etc. ♢ aer care iese pe gură. ♢ (rar) răbufnire. (< fr. bouffée)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN