- năvală
- NĂVÁLĂ, năvale, s.f. 1. Faptul de a se îngrămădi (cu grabă) undeva; înghesuială, îmbulzeală; (concr.) mulţime de oameni sau de obiecte (în mişcare). ♦ loc. vb. A da năvală = a năvăli. 2. Faptul de a se repezi undeva, spre sau în ceva; mişcare impetuoasă, fugă. ♦ Grabă, iuţeală, zor. ♦ (Adverbial) în chip năvalnic, impetuos. 3. Faptul de a se repezi la cineva cu intenţii agresive. 4. Izbucnire, răbufnire (extrem de violentă); revărsare abundentă (şi violentă). – Din năvăli (derivat regresiv).Trimis de LauraGellner, 17.02.2009. Sursa: DEX '98NĂVÁLĂ s. v. asalt.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimenăválă s. f., g.-d. art. năválei; pl. năváleTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficNĂVÁL//Ă năvalăe f. 1) Înaintare impetuoasă (mai ales, prin surprindere) asupra duş-manului. ♢ A da năvală a) a năvăli; b) a se repezi. 2) Pătrundere masivă a unei armate într-o ţară străină cu scopuri de cotropire; invazie. 3) Mişcare nestăvilită. năvalăa apelor. 4) (despre fiinţe) Îngrămădire (grăbită) într-un singur loc. ♢ La pomană, năvală se spune, când cineva caută să beneficieze de ceva fără cheltuieli. /v. a năvăliTrimis de siveco, 12.04.2007. Sursa: NODEX
Dicționar Român. 2013.