Dicționar Român. 2013.
izbucnire — IZBUCNÍRE, izbucniri, s.f. Acţiunea de a izbucni şi rezultatul ei; dezlănţuire. – v. izbucni. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 IZBUCNÍRE s. 1. v. erupţie. 2. v. dezlănţuire. 3. ră bufneală, răbufnire, (rar) răbufnitură. (O izbucnire … Dicționar Român
răbufneală — RĂBUFNEÁLĂ, răbufneli, s.f. Răbufnire. ♦ Suflu puternic; izbucnire. – Răbufni + suf. eală. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 RĂBUFNEÁLĂ s. izbucnire, răbufnire, (rar) răbufnitură. (A avut o răbufneală nervoasă.) Trimis de siveco … Dicționar Român
răbufnire — RĂBUFNÍRE, răbufniri, s.f. Faptul de a răbufni; (concr.) zgomot surd şi puternic, răbufnitură. – v. răbufni. Trimis de RACAI, 22.11.2003. Sursa: DEX 98 RĂBUFNÍRE s. 1. v. erupţie. 2. v. izbucnire. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
