- botă
- BÓTĂ1, bote, s.f. 1. Vas din doage de lemn înalt ca o cofă şi înfundat la amândouă capetele, cu o mică deschidere pe capacul de deasupra, care serveşte pentru transportarea apei sau pentru păstrarea băuturilor alcoolice. 2. (reg.) Doniţă. – et. nec.Trimis de valeriu, 08.09.2008. Sursa: DEX '98BÓTĂ2, bote, s.f. (reg.) Bâtă. – Din magh. bot.Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98BÓTĂ s. v. bâtă, ciomag, cofă, doniţă, măciucă.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimebótă (vas de lemn, bâtă) s. f., pl. bóteTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficBÓT//Ă1 botăe f. Lovitură de scrimă dată cu floreta sau cu sabia. /<ung. botTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXBÓT//Ă2 botăe f. Vas din doage, înfundat la ambele părţi, având o mică deschizătură la capac, folosit pentru transportarea şi păstrarea lichidelor. /Orig. nec.Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXBÓTĂ s.f. Lovitură de scrimă cu floreta sau cu sabia. [< fr. botte, it. botta].Trimis de LauraGellner, 11.03.2006. Sursa: DNbótă (bóte), s.f. – 1. Butoi, ciubăr. – 2. Vas de lemn, doniţă. – var. boată. Cuvînt romanic (it. botte, cf. sp. bota), intrat pe filieră orientală (ngr. μπότης, alb. bote "urcior", bg. bota "vas de lemn"). După Miklosich, Lexicon, 49, din sl. bŭtarŭ "vatră", "doagă"; pare însă cuvînt târziu în sl. Din per. buta "vatră", după Popescu-Ciocănel 16. – Der. botar, s.m. (dogar); botcă, s.f. (celulă de fagure în care se dezvoltă matca; scobitură în trunchiul unui copac).Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DERbótă s.f. – Pic, strop, nimic. Mag. bőtő, de la betű "literă" (Bogrea, Dacor., III, 728); cf. bechi. DAR trimite eronat la it. boto "stupid" sau megl. buta "tont".Trimis de blaurb, 21.10.2006. Sursa: DERbótă (bóte), s.f. – Băţ, toiag, par. – var. boată. Mag. bot (DAR), din sl. bŭtŭ; prin urmare este dubletul lui bîtă. Se foloseşte în Mold. şi Trans. – Der. botaş, s.m. (hăitaş); botcă, s.f. (bobîrnac (bobârnac)), pe care DAR îl derivă de la botă "butoi"; botei (var. botău), s.n. (turmă), pus în legătură de Diculescu, Elementele, 444, cu gr. βότον, şi cu botă de Drăganu, Dacor., VI, 263; botie, s.f. (inflorescenţă).Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DERBÓTĂ s. f. lovitură la scrimă cu floreta sau cu sabia. (< fr. botte)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.