bobârnac

BOBÂRNÁC, bobârnace, s.n. Lovitură dată peste nas, peste ureche etc. prin destinderea degetului arătător sau mijlociu după ce a fost încordat pe degetul mare. ♦ fig. Aluzie răutăcioasă, înţepătură la adresa cuiva. – et. nec.

Trimis de valeriu, 21.03.2003. Sursa: DEX '98



BOBÂRNÁC s. (Mold.) sfârlă. (I-a tras un bobârnac peste nas.)

Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime



bobârnác s. n., pl. bobârnáce

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



BOBÂRNÁ//C bobârnacce n. Lovitură dată cu degetul mijlociu, desprins brusc şi cu putere de sub degetul mare. /Orig. nec.

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



bobârnác (bobârnáce), s.n. – Lovitură dată peste nas, peste ureche, prin destinderea degetului arătător sau mijlocitor după ce a fost încordat pe degetul mare. germ. Schabernack (Iordan, BF, VI, 164).

Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER