- ostentativ
- OSTENTATÍV, -Ă, ostentativi, -e, adj. Făcut cu intenţia de a pune ceva în evidenţă, de a impresiona, de a provoca; demonstrativ, provocator, ostentatoriu. – Din it. ostentativo, germ. ostentativ.Trimis de the_catalin, 13.09.2007. Sursa: DEX '98OSTENTATÍV adj. demonstrativ, provocator. (O atitudine ostentativ.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimeostentatív adj. m., pl. ostentatívi; f. sg. ostentatívă, pl. ostentatíveTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficOSTENTATÍV ostentativă (ostentativi, ostentative) Care manifestă ostentaţie; realizat cu ostentaţie; demonstrativ. /<it. ostentativo, germ. ostentativTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXOSTENTATÍV, -Ă adj. Făcut cu ostentaţie; provocator; ostentatoriu. [cf. germ. ostentativ, it. ostentativo, fr. ostentatif].Trimis de LauraGellner, 05.01.2007. Sursa: DNOSTENTATÍV, -Ă adj. cu ostentaţie; provocator; ostentatoriu. (< germ. ostentativ, it. ostentativo)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.