ostentatoriu

ostentatoriu: OSTENTATÓRIU, -IE, ostentatorii, adj. (Rar) Ostentativ. – Din fr. ostentatoire.

Trimis de RACAI, 21.10.2003. Sursa: DEX '98

ostentatóriu adj. m. [-riu pron. -riu], f. ostentatórie (sil. -ri-e); pl. m. şi f. ostentatórii

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

OSTENTATÓRI//U ostentatoriue (ostentatoriui) rar v. OSTENTATIV. [Sil. -riu] /<fr. ostentatoire

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

OSTENTATÓRIU adj. (Liv.) Ostentativ. [< fr. ostentatoire].

Trimis de LauraGellner, 05.01.2007. Sursa: DN

OSTENTATÓRIU adj. ostentativ. (< fr. ostentatoire)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Игры ⚽ Нужно решить контрольную?

ostentativ — OSTENTATÍV, Ă, ostentativi, e, adj. Făcut cu intenţia de a pune ceva în evidenţă, de a impresiona, de a provoca; demonstrativ, provocator, ostentatoriu. – Din it. ostentativo, germ. ostentativ. Trimis de the catalin, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 … … Dicționar Român

Academic Dictionaries and Encyclopedias