mulţime

mulţime
MULŢÍME, mulţimi, s.f. 1. (La sg., adesea cu determinări) Număr mare de fiinţe sau de lucruri, cantitate mare. 2. (La sg.) Lume multă strânsă laolaltă, grămadă de oameni; spec. masele largi ale populaţiei; colectivitate. 3. (mat.) Ansamblu de obiecte, numite elemente, grupate fie prin indicarea tuturor elementelor, fie prin formularea unei proprietăţi caracteristice lor şi numai lor. ♢ Mulţime vidă = mulţime care nu conţine nici un element. Mulţimi disjuncte = mulţimi care nu au nici un element comun. Mulţimi echivalente = mulţimi între care se poate stabili o corespondenţă biunivocă. – Mult + suf. -ime.
Trimis de RACAI, 30.09.2003. Sursa: DEX '98

MULŢÍME s. 1. v. ceată. 2. duium, grămadă, potop, puhoi, puzderie, sumedenie, (înv. şi pop.) mare, poiede, (înv. şi reg.) întuneric, (reg.) posmol, tălabă, (Transilv. şi Mold.) silă, (înv.) mulţit, putere, (fig.) groază, grozăvenie, grozăvie, (reg. fig.) polog. (O mulţime de duşmani.) 3. colectivitate, masă, (pop.) obşte, (peior.) gloată. (Din mulţime s-a ridicat un glas.) 4. v. gloată. 5. v. gros. 6. număr. (Copleşit de mulţime duşmanilor.) 7. grămadă, (fig.) armată. (O mulţime de amatori s-a prezentat.) 8. v. puzderie. 9. grămadă, seamă. (Şi-a rezolvat o mulţime de probleme.) 10. multitudine, pluralitate, (rar) pluritate. (mulţime problemelor abordate.) 11. grămadă, (fig.) car. (I-a adus o mulţime de veşti.) 12. grămadă, şir, (fam.) cârd. (A trecut o mulţime de ani de când nu ne-am văzut.) 13. (mat.) domeniu.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

mulţíme s. f., g.-d. art. mulţímii; pl. mulţími
Trimis de siveco, 10.04.2008. Sursa: Dicţionar ortografic

MULŢÍM//E mulţimei f. 1) Număr sau cantitate mare de fiinţe sau de lucruri de acelaşi fel. 2) Grup numeros (de fiinţe) neorganizat; droaie; grămadă. [G.-D. mulţimii] /mult + suf. mulţimeime
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать курсовую

Look at other dictionaries:

  • mulţíme — s. f., g. d. art. mulţímii; pl. mulţími …   Romanian orthography

  • domeniu — DOMÉNIU, domenii, s.n. 1. Proprietate funciară feudală întinsă, care a stat la baza societăţii medievale în Europa Apuseană. 2. Sector al unei ştiinţe, al unei arte; sferă de activitate. 3. (mat.) Mulţime de puncte situate pe o dreaptă, pe o… …   Dicționar Român

  • grămadă — GRĂMÁDĂ, grămezi, s.f. 1. Cantitate mare de obiecte, de materiale strânse ori aflate la un loc (unele peste altele); îngrămădire. ♦ (Adverbial) În mare cantitate (la un loc), formând o grămadă (1). ♢ expr. A cădea (sau a se prăbuşi) grămadă = a… …   Dicționar Român

  • gloată — GLOÁTĂ, gloate, s.f. 1. (depr.) Mulţime (pestriţă) de oameni strânşi la un loc; buluc, adunătură. 2. (În orânduirea feudală) Unitate de infanterie alcătuită din ţărani. – Din sl. glota. Trimis de gall, 20.03.2008. Sursa: DEX 98  GLOÁTĂ s., adv.… …   Dicționar Român

  • masă — MÁSĂ1, mase, s.f. 1. Mulţime compactă de oameni, considerată ca o unitate; grupare mare de oameni cu anumite caractere comune; cercuri largi ale populaţiei. ♢ loc. adj. De masă = care cuprinde, care antrenează o (întreagă) colectivitate umană. ♢… …   Dicționar Român

  • puzderie — PUZDÉRIE, puzderii, s.f. 1. Resturi lemnoase care cad din tulpina cânepii sau a inului la meliţare şi la scărmănare. ♢ expr. A (se) face puzderie = a (se) sfărâma, a (se) face praf; a (se) distruge. 2. Mulţime de fulgi, de stropi de ploaie, de… …   Dicționar Român

  • spuză — SPÚZĂ, (rar) spuze, s.f. 1. Cenuşă fierbinte (amestecată cu jeratic). ♢ expr. A trage spuza pe turta sa = a încerca să şi creeze un avantaj, să profite de ceva (pe seama altuia). 2. fig. Număr foarte mare, mulţime, droaie, grămadă; spuzeală. –… …   Dicționar Român

  • armată — ARMÁTĂ, armate s.f. 1. Totalitatea forţelor militare ale unui stat; oaste, oştire, armie. ♦ Mare unitate militară, compusă din câteva corpuri şi unităţi din diferite arme; p. gener. unitate militară. ♦ Serviciu militar; militărie, cătănie. 2. fig …   Dicționar Român

  • multitudine — MULTITÚDINE, multitudini, s.f. Mulţime (de oameni); număr mare (de lucruri); aspect variat (sub care se prezintă o problemă). – Din lat. multitudo, inis, fr. multitude. Trimis de ana zecheru, 26.05.2004. Sursa: DEX 98  MULTITÚDINE s. 1. v.… …   Dicționar Român

  • univoc — UNIVÓC, Ă, univoci, ce, adj. 1. Care are un singur sens sau păstrează acelaşi sens în întrebuinţări diferite. 2. (mat.) Care se caracterizează prin faptul că unui element dintr o primă mulţime îi corespunde un singur element din a doua mulţime. – …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”