- univoc
- UNIVÓC, -Ă, univoci, -ce, adj. 1. Care are un singur sens sau păstrează acelaşi sens în întrebuinţări diferite. 2. (mat.) Care se caracterizează prin faptul că unui element dintr-o primă mulţime îi corespunde un singur element din a doua mulţime. – Din fr. univoque, lat. univocus.Trimis de valeriu, 03.04.2003. Sursa: DEX '98Univoc ≠ echivocTrimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonimeunivóc adj. m., pl. univóci; f. sg. univócă, pl. univóceTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficUNIVÓ//C univoccă (univocci, univocce) 1) (despre cuvinte, expresii etc.) Care păstrează acelaşi sens în contexte diferite; cu o singură interpretare semantică. 2) mat. (despre elementele unei mulţimi) Care corespunde unui singur element din altă mulţime. /<fr. univoque, lat. univocusTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXUNIVÓC, -Ă adj. 1. (fil.) Care poate fi definit într-un singur fel; care poate fi denumit într-un singur fel sau cu un singur nume. ♦ (Despre cuvinte) Care păstrează acelaşi sens sau aceeaşi valoare în întrebuinţări diferite. ♦ Omonim. ♢ Rimă univocă = rimă care constă din repetarea aceluiaşi cuvânt. 2. (mat.; despre elementele unei mulţimi; op. b i u n i v o c) Care corespunde unui singur element din altă mulţime. [cf. fr. univoque, lat. univocus < unus – un, vox – voce].Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DNUNIVÓC, adj. 1. (despre cuvinte, expresii) care are un singur sens sau păstrează acelaşi sens în orice context. o rimă univocă = rimă care constă din repetarea aceluiaşi cuvânt. 2. (mat.; despre elementele unei mulţimi) care corespunde unui singur element din altă mulţime. (< fr. univoque, lat. univocus)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.