spuză

spuză
SPÚZĂ, (rar) spuze, s.f. 1. Cenuşă fierbinte (amestecată cu jeratic). ♢ expr. A trage spuza pe turta sa = a încerca să-şi creeze un avantaj, să profite de ceva (pe seama altuia). 2. fig. Număr foarte mare, mulţime, droaie, grămadă; spuzeală. – lat. *spudia (= spodium).
Trimis de dante, 25.07.2004. Sursa: DEX '98

SPÚZĂ s. (reg.) şperlă. (spuză din sobă.)
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

SPÚZĂ s. v. mulţime, potop, puzderie, sumedenie.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

spúză s. f., g.-d. art. spúzei; pl. spúze
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

SPÚZ//Ă spuzăe f. 1) Cenuşă fierbinte, alburie şi fină, care se formează pe suprafaţa jăraticului, acoperindu-l. 2) pop. Grup de bubuliţe ce apar pe buze sau în jurul gurii. 3) fig. Cantitate mare de elemente, adunate la un loc. ♢ Câtă pulbere şi spuză mulţime mare. [G.-D. spuzei] /<lat. spudia
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

spúză (-ze), s.f. – 1. Cenuşă fierbinte. – 2. Gîlmă, umflătură, erupţie. – 3. Mulţime, droaie, infinitate. – Mr., megl. spuză, megl. spruză. Origine incertă. Der. din lat. spodium ‹ gr. σπόδιον, aproape general acceptată (Philippide, Principii, 66; Philippide, II, 655; I, 160; REW 8166; Capidan, Raporturile, 549; Tiktin), prezintă dificultăţi fonetice. Trecerea lui o › u a fost explicată insuficient, prin influenţa lui prună (Romansky, Jb., XVI, 129) sau printr-o formă ionică σπούδιον (Diculescu, Elementele, 420 şi 427). Legătura cu sb. špuzë este evidentă; dar s rom. nu poate proveni din š alb., în vreme ce contrariul ar fi posibil. Graur, BL, V, 114, combate etimonul lat., bazat pe megl. spruză; dar nu e sigur că r este primitiv. Sensul 3, pe care Tiktin îl găsea obscur sematic, se explică pornind de la al doilea, sens ignorat de Tiktin şi alături de el majoritatea dicţionarelor, deşi este curent în Munt., şi în ciuda der. Der. spuzi, vb. refl. (a avea o erupţie, a se umple de bubuliţe); spuzeală, s.f. (erupţie; mulţime, cantitate infinită); spuzime, s.f. (înv., mulţime). Din rom. provin bg. şi rut. spuza (Miklosich, Wander., 19; Candrea, Elemente, 409; Romansky 129; Capidan, Raporturile, 212).
Trimis de blaurb, 15.01.2009. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужен реферат?

Look at other dictionaries:

  • spúzã — s. f., g. d. art. spúzei; pl. spúze …   Romanian orthography

  • spuzi — SPUZÍ, spuzesc, vb. IV. 1. refl. şi tranz. A (se) umple de bubuliţe; p. gener. a (se) acoperi, a (se) umple de... 2. intranz. fig. A se produce, a se ivi, a apărea în număr mare. – Din spuză. Trimis de RACAI, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  spuzí vb …   Dicționar Român

  • şperlă — ŞPÉRLĂ s.f. (reg.) Cenuşă încă fierbinte care acoperă cărbunii; spuză ♢ expr. A da pe cineva prin şperlă = a se purta rău cu cineva, a l maltrata; a pune pe cineva într o situaţie penibilă. A o da prin şperlă = a o păţi. – et. nec. Trimis de… …   Dicționar Român

  • azimă — ÁZIMĂ, azime, s.f. Turtă de aluat nedospit, coaptă de obicei sub spuză (folosită de catolici la împartăşanie). – Din ngr. ázima. Trimis de ana zecheru, 17.04.2009. Sursa: DEX 98  ÁZIMĂ s. (bis.) 1. (înv.) pâine. (azimă este folosită la… …   Dicționar Român

  • sperlă — SPÉRLĂ adj. invar. v. ciufulit, deranjat, neîngrijit, vâlvoi, zbârlit. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  spérlă ( le), s.f. – Funingine, negreală, spuză. – var. şperlă. Origine incertă. Dacă acest cuvînt este expresiv, cum pare să… …   Dicționar Român

  • spuzar — SPUZÁR s. v. vătrai. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  spuzár, spuzáre şi spuzáruri, s.n. (reg.) 1. vătrai (pentru jăratic). 2. turtă (de făină sau de mălai) coaptă în spuză; nume generic dat unor iritaţii ale pielii, unor erupţii… …   Dicționar Român

  • burcă — BÚRCĂ1, burci, s.f. (reg.) Bundă (1). – Din ucr. burka. Trimis de valeriu, 21.03.2003. Sursa: DEX 98  BÚRCĂ2, burci, s.f. (reg.) Turtă din mălai care se coace pe vatră, în spuză. – et. nec. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa …   Dicționar Român

  • cenuşă — CENÚŞĂ s.f. 1. Reziduu solid format din substanţe minerale sub formă de pulbere, care rămâne după arderea completă a unui corp. ♢ expr. A (se) preface în cenuşă = a (se) distruge în întregime (prin foc). A nu avea nici cenuşă în vatră = a fi… …   Dicționar Român

  • coptură — COPTÚRĂ, copturi, s.f. 1. Produs alimentar făcut din aluat şi copt în cuptor sau în spuză; p. ext. prăjitură de casă. 2. Puroi. ♦ Bubă coaptă; abces. 3. Bucată de rocă incomplet desprinsă de tavanul sau de pereţii unei galerii de mină şi care… …   Dicționar Român

  • jeg — JEG, jeguri, s.n. 1. Strat de murdărie pe pielea omului sau a animalelor sau pe îmbrăcăminte; jip1; lip. 2. (reg.) Jar1. 3. (reg.) Senzaţie de arsură pe gât şi pe esofag; jărăgai (2). – Din bg. žeg. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 … …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”