gloată

gloată
GLOÁTĂ, gloate, s.f. 1. (depr.) Mulţime (pestriţă) de oameni strânşi la un loc; buluc, adunătură. 2. (În orânduirea feudală) Unitate de infanterie alcătuită din ţărani. – Din sl. glota.
Trimis de gall, 20.03.2008. Sursa: DEX '98

GLOÁTĂ s., adv. 1. s. v. ceată. 2. adv. v. buluc. 3. s. mulţime, norod, plebe, popor, prostime, vulg, (înv. şi reg.) poporime, (înv.) calabalâc. (Ce s-a strâns atâta gloată?) 4. s. (depr.) adunătură, scursură, strânsură, şleahtă, (Ban.) zbor. (Nu e decât o gloată de neisprăviţi.) 5. s. (mil., ist.) (înv.) holotă, tabără. (Pedestrimea rurală se numea în trecut şi gloată.)
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

GLOÁTĂ s. v. colectivitate, masă, mulţime.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

gloátă s. f., g.-d. art. gloátei; pl. gloáte
Trimis de siveco, 23.03.2007. Sursa: Dicţionar ortografic

GLOÁT//Ă gloatăe f. 1) Mulţime mare de oameni, strânşi într-un loc, în dezordine. 2) Totalitate a oamenilor simpli; prostime. 3) (în Moldova şi în Muntenia medievală) Ceată de pedestraşi, formată din ţărani. /<sl. glota
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

gloátă (gloáte), s.f. – 1. Mulţime. – 2. Droaie, puzderie. – 3. Adunătură, plebe. – 4. (înv.) Poliţie locală, trupe de infanterie formate din ţărani fără pregătire militară specială, a căror recrutare era decretată în cazuri de urgenţă. – 5. (Trans., Bucov.) Familie. sl. (bg., sb., cf., slov.) glota (Miklosich, Lexicon, 120; Cihac, II, 129; DAR), cf. pol. gołota › holotă, s.f. (Mold., înv., "mulţime"), şi sb. glota "familie". – Der. glotaş, s.m. (soldat din poliţia locală; copil, prunc); îngloti, vb. (a aduna, a concentra; a înrola; a îngrămădi; a publica), înv.
Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужно сделать НИР?

Look at other dictionaries:

  • gloátã — s. f., g. d. art. gloátei; pl. gloáte …   Romanian orthography

  • gloating — gloat·ing || gləʊtɪŋ adj. triumphantly malicious, exultant gləʊt v. feel or express triumphant and malicious satisfaction at another s misfortune, exult …   English contemporary dictionary

  • buluc — BULÚC, bulucuri, s.n. 1. Număr mare de oameni strânşi la un loc; droaie, gloată. ♦ (Adverbial) În masă, în rânduri strânse, cu grămada; unul peste altul, înghesuindu se; repede, iute. 2. (În vechea organizare a armatei din ţările româneşti)… …   Dicționar Român

  • liotă — LÍOTĂ, liote, s.f. (pop. şi fam.) Grămadă, mulţime (de fiinţe), gloată. – Din bg., scr. lihota. Trimis de LauraGellner, 24.05.2004. Sursa: DEX 98  LÍOTĂ s. v. bandă, buluc, ceată, cârd, droaie, gloată, grămadă, grup, mulţime, pâlc, stol. Trimis… …   Dicționar Român

  • plebe — PLÉBE s.f. 1. (În Roma antică) Categorie socială de oameni liberi fără o activitate permanentă, care trăiau din câştiguri întâmplătoare şi din distribuţii făcute de stat. 2. (În evul mediu) Pătura cea mai săracă a populaţiei orăşeneşti din apusul …   Dicționar Român

  • popor — POPÓR, popoare, s.n. 1. Formă istorică de comunitate umană, superioară tribului şi anterioară naţiunii, ai cărei membri locuiesc pe acelaşi teritoriu, vorbesc aceeaşi limbă şi au aceeaşi tradiţie culturală. 2. Totalitatea locuitorilor unei ţări,… …   Dicționar Român

  • prostime — PROSTÍME s.f. (înv.) Oameni de rând; mulţime, norod, sărăcime, gloată. – Prost + suf. ime. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  PROSTÍME s. v. gloată. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  PROSTÍME s. v. dobitocie,… …   Dicționar Român

  • adunătură — ADUNĂTÚRĂ, adunături, s.f. 1. Grup format prin adunarea la un loc a unor obiecte disparate; grămadă nesistematizată. 2. (peior.) Grămadă de oameni adunaţi din întâmplare, gloată, strânsură. – Aduna + suf. ătură. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007 …   Dicționar Român

  • ciopor — CIOPÓR, ciopoare, s.n. 1. Grup de animale de acelaşi fel (şi de aceeaşi vârstă). v. cârd, cireadă, turmă. 2. Grup, ceată, mulţime de oameni. – Din magh. csoport. Trimis de hai, 18.12.2007. Sursa: DEX 98  CIOPÓR s. cârd. (Un ciopor de oi.) Trimis …   Dicționar Român

  • ciurdă — CIÚRDĂ, ciurde, s.f. (reg.) 1. Cireadă. ♦ Turmă de animale necornute. 2. (fam.) Mulţime de oameni, de copii etc.; ceată, cârd. – Din magh. csorda. Trimis de hai, 21.05.2004. Sursa: DEX 98  CIÚRDĂ s. v. bandă, buluc, ceată, cireadă, cârd, droaie …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”